The Wild Wolf

Complet inghetata

   Dimineata cand Zyra si Yuri s-au trezit era mult prea tarziu ca sa mai poata sa faca ceva. Eram teapana, sangele nu mai circula iar eu nu mai rasuflam. Eram moarta si lasata prada iernii.

    Corpul meu se cristalizase si se umplea de fulgi albi care nu se topeau. O lacrima ramasa pe obrazul meu se transformase intr-o floare de gheata care crestea din ce in ce mai mult pe fata mea. Craiasa Zapezii pusese mainile pe mine si parea ca ma transformase intr-o poveste ce va ramene ascunsa pentru totdeauna.
     Emma s-a apropiat de mine, s-a asezat in genunchi prinzandu-ma de mana tare ca piatra si a inceput sa planga. Lacrimile ei curgeau rand pe rand si ziceai ca este un izvor de durere. Se intorsese pentru ca nu voia sa renunte la mine doar pentru ca am incercat sa o protejez, era clar ca niciodata nu as fi putut sa ii fac ei rau.

    Nu se putea ca asta sa-mi fie sfarsitul! Nu putea fi asta! Am o misiune de indeplinit...nu vreau sa mor pur si simplu! Tot ce se afla in mintea mea era doar o imagine alba. Tot ce vedeam era doar o lumina alba...atat! Chiar parea ca s-a sfarsit totul, chiar parea ca asa trebuie sa mor, ca nu am niciun rost sa traiesc si ca mai mult inrautateam lucrurile daca mai ramaneam printre fiintele pamantului.
    Oamenii pe care i-am iubit si am tinut la ei i-am facut sa sufere. Niciodata nu am stiut cum sa imi exprim sentimentele sau cum sa ii dovedesc unei persoane ca tin la ea. Mereu am dat-o in bara.
    Acum era timpul ca toate astea sa se termine...pentu ca eu ma scurgeam incet incet din viata lor. Eu sunt doar o piedica pentru ei. 

-Nuu! Tomyris trezeste-te! Te rog! Urla Zyra cum m-a observant scursa de viata.

-Ce s-a intamplat?! Il intreaba Yuri sarind imediat in picioare.

-Nu mai da semne de viata...spune Emma printre lacrimi.

-Vai de mine! Nu pot sa cred...

-Fa ceva! Va rog, trebuie sa facem ceva!

-Ă..ok ok! Raspunde Yuri. Am gasit ceva in carnetelul meu aseara si cred ca putem incerca. Nu va panicati.

   Dupa ce le-a aratat ce trebuiau sa gaseasca, s-au intors din padure cu niste plante verzi cu radacini foarte ramificate si le-au asezat la picioarele mele.

-O sa mearga asta! Am mai salvat un lup de hipotermie cu astea.

-Si mai exact, cum functioneaza astea? Il intreaba Zyra punand inca o patura pe mine.

-Pai ele tranzmit energii puternice care stimuleaza circulatia sangelui in corp. Ar trebui sa functioneze.

-Hipotermia nu cred ca se manifesta asa de lent daca ea are reactia asta de o zi doua. Spune Emma incepand sa devina neincrezatoare ca acele plante or sa mearga.

    Avea dreptate, nu eram in hipotermie asa cum credeau ei, chiar daca eram inghetata complet. Se intampla ceva tare ciudat cu mine pentru ca eu eram constienta doar ca nu puteam decat sa privesc lumina aceea alba. 

-In cat timp o sa isi faca efectul? Intreaba Zyra.

-Intr-o ora, doua maxim.

    La un moment dat, din lumina aceea apar eu. Eram sub forma de lup. Ma uitam la mine cum stateam intinsa langa prietenii mei care aprinsesera focul sperand ca o sa ma ajute. Am vazut cum un cerculet e lumina a iesit din corpul meu si a intrat in lup...practic am schimbat corpurile.
   M-am uitat in jur iar lumina alba isi pierdea din stralucire lasandu-ma sa vad unde ma aflam.   Eram intr-o padure deasa dar eu stateam in centrul unui cerc fara brazi. Dintr-o data s-a ridicat un foc mare in jurul meu care contura soarele pe care il vazusem in templul din Cascada Zender si car se imprimase in zona buricului meu ca un tatuaj. Focul s-a stins si a ramas doar conturul iar de la picioarele mele incepea o spirala iar apoi niste raze de soare.