The Wild Wolf

Maestrul luminii

  Cu puterea magica sau fara ea, tot trebuie sa cautam ajutoare pentru ca patru insi nu cred ca pot face fata marei armate al lui Cirus, asa ca am pornit in cautarea unei persoane care sa ne instruiasca si sa ne indrume catre ce este mai bun. 

  O zi frumoasa si linistita de iarna ne gazduia cu carari pline de miliarde de stele albe asezate la un loc, zapada. Natura mangaia ochiul si implinirea sufletul meu iar aerul rece imbia la visare, anotimpul meu preferat ma alinta cu cele mai frumoase privelisti. Emma era foarte fericita si plina de viata iar zambetul ei imi trezea in mine incredere si speranta, insa ea era o mare responsabilitate pentru mine. Acum nu e vorba doar de viata mea, Emma face parte din mine asa ca daca ea pateste ceva...eu sunt moarta pe dinauntru. 

  Mergem pe urmele lui Cirus si oricat de periculos ar fi, trebuie sa luptam fara frica de moarte ca sa protejam ceea ce ne a fost dat. Puterea aceasta este de fapt in inimile fiecarui binevoitor! In fiecare zace samanta adevarului si a iubirii si in fiecare dintre noi este lumina pura! Sufletul lui Cirus este navalit de ura si rautate...in el zace intunericul care o sa puna stapanire peste lumea aceasta daca nu o sa fie oprit...Oare sufletele pierdute, cum e Cirus, sunt pierdute pentru totdeauna? Mai pot fi ele eliberate de ingerii tristetii? Ei sunt intr-o gaura neagra in care pluteste nefericirea si suferinta, un univers din care este greu sa iesi. Eu cred ca orice este posibil doar ca noi, uneori facem decizii care ne-ar putea afecta sufletul si viata, decizii pe care le luam la nervi sau la suparare iar acestea se zidesc si prind radacini adanci pe care le poti otravii numai cu lumina si iubire!

-Dar noi pe cine cautam? intreaba Emma.

-Sincer nici noi nu stim...o persoana bine voita sa ne invete cum sa luptam. spune Yuri.

  Sa umbli si sa cauti ajutoare si raspunsuri este foarte greu. Cine ne putea ajuta? Nu cunosteam pe nimeni...

  Pe cer apusul si-a facut aparitia intru-un dans de raze de soare rosiatice iar noaptea a fost cortina care a oprit tot spectacolul. Gerul nu era bland si simteai cum musca din tine cu dinti de gheata. Am pregatit un foc mic intr-un loc retras si ne-am pregatit de culcare. Eu stateam langa Zyra si nu puteam sa ma opresc din al privi. Poti sa crezi ca incep sa ma indragostesc?! Zyra nu e deloc cum mi s-a parut la inceput. Cand il privesc simt ca adevarata fericire numai dragostea ti-o poate oferi iar a iubi este prima dintre toate fericirile. Pentru ca nu prea aveam somn am simtit sa vorbesc cu cineva despre dragoste, iar persoana aceea a fost el. Dupa ce Yuri si Emma au cazut in bratele somnului, m-am asezat pe o buturuga de lemn langa Zyra.

-Nu dormi? ma intreaba el acoperindu-ma cu o patura care sa imi tina de cald.

-Nu pot sa adorm...am vrut sa stau cu tine langa foc. spun eu aplecadu-ma ca sa imi incalzesc mainile. Tu de ce nu poti sa dormi?

-Eh...contemplam natura...

-Ce reprezinta pentru tine dragostea, Zyra? il intreb eu fara nicio sfiala.

-Dragostea este o limba pe care surzii o pot auzi iar orbii o pot vedea. imi spune el schitandu-mi un zambet. Pentru tine ce reprezinta ea?

-Dragostea este o boala pe care nimeni nu vrea sa o piarda iar cel ce a fost contaminat nu vrea sa mai scape de ea...

-...Iar cel ce sufera nu vrea sa fie vindecat...completeaza el privindu-ma bland.

  Fiorii nu-mi dadeau pace si imi simteam inima batand precum bat stropii de ploaie in fereastra dar m-am tinut tare in fata lui oricat de slaba eram in interiorul meu.

-Tomyris, esti bine? 

M-am asezat langa el si incercam sa par ca si cum nu se intampla nimic cu mine.