The Wild Wolf

Pete albe...Suflet rece

   Afara incepuse sa se raceasca vremea, vantul batea mai puternic si mai aspru iar cerul nu mai era senin.

-Trebuie sa gasim un vrac care sa ne explice ce e cu transformarea asta. Spune Yuri.

-Nu cautam niciun vrac! Spun eu nervoasa. Imi vreau prietena inapoi chiar daca arat asa. Sigur nu e nimic grav si am stabilit ca Emma este pe primul loc.

-Inceteaza cu prostiile! Emma poate sa astepte, insa tu nu. Se rasteste la mine Zyra.

-Poftim?! Ei bine poti sa ramai aici si sa cauti acul in carul cu fan daca chiar insisti, dar eu una ma duc dupa Emma. Ma ridic in picioare, ma imbrac intr-un pulover mai grosut si ma pregatesc sa plec singura in cautatrea Emmei.

-Pff, ce incapatanata. Spune Yuri. Luandu-si rucsacul in spate si facundu-I semn lui Zyra sa il urmeza. Hai, nu o putem lasa singura.

-Ai inebunit si tu?! Nu o vezi cum arata?! Continua Zyra rastindu-se.

-E destul de puternica, o sa reziste, oricum nu avem cum sa ne impotrivim, nu o sa renunte. Ii raspunde Yuri incercand s ail calmeze.

    In cele lupii mei mi s-au alaturat. Era chiar culmea sa ma lase singura sa merg sa infrunt nebuna care tocmai era sa imi puna capat zilelor. Nu voiam sa ma mai impiedice nimic ca sa o recuperez pe Emma pentru ca tin foarte mult la ea, e ca si o sora pe care nu am avut-o, cum as putea sa o las inca o data de izbeliste mai ales in ghiarele unei nebune.
    Nu voiam sa ma vait dar de fiecare data cand batea vantul, imi zgaria obrajii. Era destul de frig iar un simplu pullover nu ajuta mai deloc asa ca m-am gandit la blanita mea de lup fumurie care mi-ar tine de cald si am hotarat toti sa ne continuam drumul in patru labe, in sir indian.
    Urmandu-mi instinctele, intr-un final am reusit sa ii prind mirosul Emmei.

-E pe aproape.

-Da, si eu o simt. Spune Zyra.

-Stati! Cred ca stie ca suntem aici. Spun eu oprindu-ma din mers si intorcandu-ma spre ei. Asteptati-ma aici, ea nu stie cum arat in forma de lup si cred ca as putea sa o pacalesc cumva.

-Iar iti vin idei geniale?! Ma intreaba Zyra sarcastic.

-O mai taci! Nu spun ca o sa mearga sigur dar merita sa incerc asa ca stati aici! Le spun eu autoritara si increzatoare.

   Am inaintat incet pana cand am vazut-o: statea pe o piatra facandu-si sageti pentru arcul ei. M-am agitat un pic prin tufisuri ca sa ii atrag atentia pana cand s-a ridicat in picioare si-a luat arcul in mana si a sagetat fix in locul in care eram.

-Haide! Iesi afara! Spune eza pe un ton ademenitor si calm.

    Am iesit pasind incet neluandu-mi ochii de la arcul ei. Inca eram tinta si stiam ca nu o conving usor sa lase arcul jos asa ca m-am asezat in sezut uitandu-ma la ea.

-Pff...un lup. Credeam ca era un urs dupa fosnetul acela. Asa deci ce te adduce pe aici? Pari prietenos...spune ea indreptand sageata catre pieptul meu.

    O priveam si asteptam sa lase arcul deoparte.

-Serios, doar stai?! Dar ce fel de lup esti tu?! Se mira ea.

   M-am ridicat, am luat un bat in gura si m-am apropiat de ea la o distanta de un metru lasandu-i batul jos.

-Ai chef de joaca? Ma intreaba ea.

   Speram sa ia batul de jos dar nu a facut asta asa ca l-am luat din nou in gura si i l-am dus la picioare avand incredere ca nu ma va sageta.

    Rana de la picioarul meu se vindecase asa nu avea cum sa isi dea seama ca sunt lupul pe care il ranise cu o zi inainte.

-Deci tu chiar vrei sa ne jucam. Bine! Spune ea luand batul intr-o mana.