The Wild Wolf

Inceperea antrenamentelor

  Datorita insistentelor mele am reusit sa obtin ceea ce imi doream asa ca dupa trei zile eram pregatita sa incep antrenamentele mele de lup adevarat.

  Ele constau in probe dificile pe care trebuie sa le indeplinesc si ca om si ca lup si ritualuri importante pentru acumularea si stabilirea energiei si puterii mele. Pe parcursul probelor o sa obtin cate un diamant pentru a completa coroana cristalelor intr-un final devenind pregatita pentru razboiul dintre lupi si vampire, sau cel putin cu asta m-a mintit lupul nesuferit.
  Dupa ce le-am zis parintilor mei ca o sa plec intr-o tabaa pentru care nu trebuie sa plateasca nimic, mi-am luat strictul necesar intr-un rucsac si am plecat dar nu inainte de a fura toate gogosile de pe masa. Cand am trecut pe langa casa Emmei, evident ca nu am putut sat rec neobservata asa ca m-am trezit cu ea alergand spre mine.

-Tomyris, unde te duci fara mine? ma intreaba ea gafaind.

-Ăă...o sa fac o mica plimbare...de una singura! Stai linistita, o sa ma intorc repede! Spun eu cu un zambet larg pe buze.

-Tomyris...unde te duci?! insista ea cu un ton autoritar.

-Ma duc sa caut niste pietre pe langa rau pentru ca vreau sa la pictez dar nu am vrut sa vii pentru ca era o surpriza pentru tine! Ii zic eu incercand sa ma substrag frumos din situatie. Ma rog, o scuza mai proasta de atat nu puteam gasi dar sper ca musca momeala. Daca i-as fi spus ca plec de capul meu cu baiat al carui nume nici macar nu i-l stiu ar fi zis ca sunt nebuna si cu siguranta nu m-ar fi lasat. 

-Aa...Imi faci o surpriza si iar am stricat-o... Scuze! Hai du-te! O sa ma prefac ca nu am avut aceasta discutie. Spune ea dandu-si pe dupa ureche o suvita de par care I se desprinsese din coada de cal.

   Emma avea un par castaniu, lung si lucios, ochi mari, de culoare albastru turcoaz si foarte expresivi, brate subtiri si lungi si un corp grozav. De aceeasi inaltime ca si a mea, era o fata grozava, modesta si super glumeata. O adoram.

  Dupa ce bratele ei firave m-au cuprins intr-o imbratsare stransa, am plecat usurata ca scapsem fara sa ii dau prea multe si totusi destul de uimita ca minciuna neinspirata a prins.

  Un gand ca poate nu o sa o mai pot vedea vreodata m-a strafulgerat asa ca m-am intors catre ea ca sa o mai strang inca o data in brate.

-Oo..asta pentru ce a fost?! Auzi...dar tu sigur esti bine?! Ma intreaba ea frecandu-si palmele de bratele mele.

-Da, sunt! Nu iti face griji!

  Era destul de dimineata cand am plecat, asa ca m-am afundat in padure asteptandu-l pe "Marele Jmecher" sa apara la marginea unui rau. Stiam cam ce ma asteapta asa ca trebuia sa fiu obtimista si pregatita pentru ce era mai rau.
  Dupa zece minute isi face aparitia venind tantos spre mine cu urechile ciulite. Era un lup mai inalt decat mine si o blana cenusie cu labute albe si un guler alb. Ochii lui verzi erau scosi in evidenta de un contur negru iar coada lui era incredibil de pufoasa. Nu ma asteptam sa isi faca aparitia ca si lup iar asta imi ingreuna situatia pentru ca eu ma transformam numai la lasarea lunii. Nu stiu de ce nu reuseam sip e timp de zi dar era clar ca el asta astepta. Mi-a aruncat o privire urata care mi-a dat de inteles ca trebuie sa ma straduiesc. Mi-am asezat mainile pe pamantul umed si mi-am imaginat cum ma transform insa era clar ca ma transformam doar in capul meu pentru ca nu simteam nicio schimare, nicio furnicatura in corp, nimic, insa dupa ceva timp de effort, am inceput sa simt furnicaturile mul asteptate si sangele infierbantandu-se in mine, venele mi se umflau pe maini si pe gat avand un aspect infiorator iar unghiile mi se innegreau. Mai aveam inca putin dar dintr-o data toate acestea dispar revenind la forma mea umana. Mi se parea destul de complicat si ma enerva ca nu imi iesea insa dorinta de a reusi si de a-mi demonstra in primul rand mie si mai apoi jmecherului din fata mea m-a incurajat sa nu renunt.

-Nu te mai stradui asa de mult! Las-o sa fie ceva obisnuit si de la sine. imi spune el cu o voce calma.

  Imi inchid ochii si ma incurajez spunandu-mi ca nu poate fi atat de greu. Peste trei secunde ochii mei albastrii isi fac aparitia odata cu blana mea fumurie. Ma uitam la labutele mele si mai apoi la codita mea stufoasa si nu imi venea sa cred ca reusisem asa ca am inceput sa urlu de fericire. Cand mi-am indreptat privirea catre lupul cenusiu din fata mea ma asteptam sa vad o reactie placuta sau macar un "Felicitari!" din partea lui insa nu ma parea deloc impresionat. Insa cand s-a uitat fix in ochii mei expresia fetei lui s-a schimbat intr-una de mirare si se indeparta incet incet de mine. Nu intelegeam de ce brusc este mirat si mai mult de atat, de ce se indeparta incet de mine.

-De ce te indepartezi? De ce te uiti asa mirat?! Il intreb eu crezand ca poate m-am transformat doar pe jumatate si sunt ca o ciudatenie pe care nu a mai intalnit-o vreodata.

-Nu pot sa cred...zice el oprindu-se din a se mai departa de mine.

-Ce nu poti sa crezi? Ca am reusit?

-Nuu, nu asta...stiam ca o sa poti sa faci o chestie atat de banala dar nu inteleg de ce ai ochii albastrii. Trebuia sa ii ai galbeni ca noi toti!

-Dar tu ai ochii verzi...spun eu confuza.

-Da, ii am pentru ca sunt cel mai puternic din haita mea si pentru ca mi-am terminat antrenamentele. Dupa ce fiecare isi termina pregatirea acesti capata culoarea ochilor care ii definesc si uneori li se pot schimba si culoarea blanitei.

Nu stiam regula asta cu ochii si ma bufnise rasul dar m-am oprit pentru ca mi-am dat seama ca vorbeste foarte serios.

-Pai si ce are daca am ochii albastrii? E de rau?!

-Nuh...ma rog...nu mai conteaza! Hai sa mergem. zice el mergand inainte abandonand subiectul.
Nu mi-a raspuns de ce era asa de uimit pentru ca aveam altfel ochii dar nu am insistat pentru ca stiam ca nu o sa imi raspunda, asa ca ne-am continuat drumul catre nu stiu unde pentru ca nici macar asta nu voia sa imi spuna asa ca l-am urmat fara sa mai comenteze nimic.