Îndrăgostit || VOLUMUL DOI ||

Capitolul 2 - "Colții lupului"

Ma îndrept rapid, aproape alergând, spre mașină cu privirea Jessicăi pe mine. Intru în mașină și pornesc numai de cât. Știu că am băut puțin, dar e o chestiune de șef-angajati. Nu, nu-i nicio chestiune șef-angajati. Ți s-au aprins călcâiele după italiancă și acum nu o poți lăsa singură la nevoie. După trei zile în care am ignorat-o, mă duc fix în colții lupului care a ajuns atât de josnic încât să se ia de propria-mi angajată care are 17 ani. După 20 de minute de mers cu mașina, ajung în fața liceului in care studiază Graziela. Intru în incinta școlii și undeva pe teren observ un cerc de elevi. Mă îndrept spre ei grăbit.

-...Dacă nu ești în stare să îți ți bărbatul lângă tine, nu da vina pe alții. Tupeul și nesimțirea de care dă dovadă acum Graziela mă surprind. E îmbrăcată intr-o pereche de jeanși albaștrii, o cămașă în carouri, balerini și părul îl are prins intr-o coada de cal.

-Ha, tu, micuță...

-Gata copii, fiecare la ora lui, intervin înainte să termine.

-Pe mine m-ai părăsit și ei vii sa îi iei apărarea, frumos David.

-Te iei de o fata de 17 ani, Tania. Cât de josnică poți să fii.

-Și tu placi o puștoaică, David. Tu cât de josnic ești?

-Sunt chiar aici.

O iau de mână pe Graziela și o trag după mine. As fi putut profita de momentul ăsta, să mă mai joc puțin cu nervii Taniei, dar nu vreau ca Graziela să fie băgată la mijloc. Când ajungem departe de ochii colegilor Grazielei, își retrage mana. Mă privește încruntată.

-Ți-a făcut ceva?

-Nu. Si oricum, nu e vina ei, e vina ta.

-Vina mea? De ce e vina mea?

-Pentru ca ești un imbecil. O privesc încruntat și totuși mirat, de unde a prins atâta nesimțire? Ești genul ăla de bărbat care se joacă cu inimile femeilor apoi le lasă. Cândva, cineva se va întoarce împotriva ta, poate că acel cineva va fi cine te aștepți mai puțin. Îți vei primi lecția, David Bateman, și mă voi asigura că va fi una dureroasă.

-Mă ameninți cumva?

-Exact, te ameninț.

-Și ce vei face, Graziela? Te pot da afară oricând și să nu mai aud de tine.

-Nu am nevoie de tine, de banii tai sau postul tau idiot ca să îți dau o lecție. Tine minte, David, tu te vei îndrăgosti de cineva iar eu mă voi asigura că vei ajunge atât de jos încât vei fi de nerecunoscut.

-De unde atât tupeu pe tine, Graziela?

-Nici nu ai idee de ce sunt în stare.

-Mâine vreau să vi la firmă, și dacă mai vrei să lucrezi acolo, renunță la nesimțirea de care ai dat dovadă astăzi. E o firma serioasa, nu accept copilării.

-Tu ești un copil, David. Femeile pentru tine sunt niste jucării, te plictisești de una, te duci la alta, nu?

Imi lipesc brutal buzele de ale ei și i le frământ cu ale mele. Știu că suntem intr-un loc public și putem ajunge în orice moment pe prima pagină, dar îmi doream asta. Îmi doream să îi gust buzele. Mă împinge și când vreau să spun ceva, palma ei face contact cu obrazul meu dureros de tare. Pufnește nervoasă si pleca mergând apăsat. Să nu te aștepți ca mâine să mai vină. Te urăște! Îmi trec o mână prin păr și mă întorc spre mașină. Merg spre ea agale. Înainte să intru în mașină aud țipete. Unele cunoscute. Țipetele se opresc, liniștea luând locul țipetelor.

***

Pentru a doua oară pe ziua de azi sunt în fața barului dând pahar după pahar pe gât. Voi ieși de aici mergând în genunchi, sau, probabil, în pat alături de o femeie pe care nu o cunosc. Îmi las capul pe bar.