Îndrăgostit || VOLUMUL DOI ||

Capitolul 3 - "TU."

De ce mă faci să vreau să te pedepsesc? De ce ai lasat-o pe Tania plângând? Cine e fata de care te-ai îndrăgostit? De ce îmi pun atâtea întrebări?

-David?!

-Hm?

-Cine e?

-Cine să fie?

-Fata pentru care ai lasat-o pe Tania. Cine e?

-Tu cine crezi?

-Eu cred că e Jasmine, secretara doamnei Olivia. Spun zâmbind, iar David se strâmbă.

-Mai încearcă. Zice facandu-mi cu ochiul.

-Nu știu, cine e?

-TU.

Si acestea fiind spuse, am rămas blocată. David a lăsat o femeie la altar plângând pentru mine. Dumnezeu, cred că inima mi s-a oprit în loc și a început să bată de o mie de ori mai rapid ca înainte. Simt că îi datorez ceva, îi... Nu știu. Mă ridic pe vârfuri pentru a ajunge la el și îl sărut pe obraz. Asta ar însemna "Mulțumesc!", cred. Dar pentru ce? Pentru ce mulțumesc? De ce simt ca îi datorez ceva? Poate că nu mai merită să fie pedepsit. Ba da, merită, e un pedofil. Mă retrag din brațele lui și ies trântind ușa în urma mea. Nu stiu pe care îl voi pedepsi primul, sau pe care îl va durea mai tare, dar își vor primii pedeapsa. Vor regreta ca au profitat de noi. Pe oriunde mergeam oamenii se uitau la mine arătând cu degetul. Vreau sa scap mai repede de asta. Nu vreau să fiu arată cu degetul. După un drum de 20 de minute în care m-au arătat cu degetul, în sfârșit am ajuns acasă. Am nevoie să mă relaxez. Îmi arunc geanta pe canapea si intru în baie.

***

Apăs clapele pianului din fața mea lăsând muzica să mă liniștească. Întreaga încăpere era scufundată în muzică. O bătaie se aude în ușă. Oftez și mă ridic indreptandu-ma spre ușă. Deschid ușa și sunt uimită. Ce caută el aici?

-David?! Ce cauți tu aici?

-Voiam să mă asigur că ești bine. Glasul său răgușit răsuna pe tot holul ca o șoaptă.

-Sunt bine.

-De ce ai reacționat așa?

-David, trebuie să pleci, spun panicată.

-Raspunde-mi, Graziela.

Încerc să închid ușa ca să înțeleagă că vreau să plece, dar intră. Îmi las privirea în jos rușinată. Nu voiam să vadă unde locuiesc, pentru ca micuța mea căsuța nu se compară cu palatul în care el locuiește. Îmi ridică bărbia cu două degete, facandu-ma să îl privesc în ochi.

-Ce e, Graziela? Tu nu erai așa. Ce s-a întâmplat?

-Nimic. Doar... Mi-e dor de familia mea. Mă privește pret de câteva secunde, apoi spune:

-Fa-ti bagajul, plecăm în Italia.

Pov David

-Fa-ti bagajul, plecăm în Italia. Ochii i se măresc și gura ia formatul unui O perfect.

-David... Nu știu ce să spun. Ii iau fața în mâini.

-Nu trebuie să spui nimic. Nu stiu cine te-a rănit, sau cat de tare se simte să fi rănit, dar sunt sigur că nu meriți asta. Și mai știu că oricum ai vrea să te răzbuni pe mine pentru ce i-am făcut Taniei, îmi accept pedeapsa. Fac orice sa te vad fericită. Dacă te face fericită să mă căsătoresc cu Tania pentru a-mi îndepărta greșeala, atunci bine.