Îndrăgostit || VOLUMUL DOI ||

Capitolul 13- Evenimente naucitoare

O iau in brate si isi indreapta ochiisorii aceea micuti si negri spre mine. Cand imi vede chipul, buzele sale trandafirii se curbeaza intr-un zambet ce imi inmoaie inima pe loc. Ii sarut tandru fruntea-i micuta si inchid ochii lasandu-ma invaluit de parfumul ei dulce. As vrea sa o tin in brate pentru totdeauna fara sa-i mai dau drumul, dar stiu ca peste mult timp, foarte mult timp, voi fi nevoit sa ii dau drumul. Ceva din privirea ei de copil mi-a amintit de Graziela. Mi-am amintit cat de ranita si dezamagita a fost ea, si cand ii spusesem ca o inselasem si cand venise sa imi spuna ca a aflat adevarul. Eu nu as fi in stare sa rezist ca fetita mea sa sufere, mai ales din cauza unui baiat. As fi atat de distrus si de nervos incat as fi in stare sa ii omor cu mana mea, dar inca nu a venit vremea cand fetita mea avea sa plece, mai am timp sa ma bucur de ea.

-Tati va fi singurul barbat din viata ta care te va iubi neconditionat, ii soptesc analizand-o cu privirea.

-Si pe mami cine o iubeste? Intreaba Tania stand razmata de tocul usii.

-Tot tati, spun zambind.

O pun pe Anais inapoi in patutul ei, imediat ce am lasat-o jos a inceput sa planga. Speriat o iau iar in brate, dar nu se opreste din plans. Incep sa o legan, dar in zadar. Tania mi-o ia rapid din brate si incearca sa o linisteasca.

***

Abia dupa doua ore am reusit sa o linistim. A adormit obosita din cauza plansetului. In cele din urma cad obosit in pat. Cursurile, firma si plansetul micutei mele ma obosesc nespus de mult. Voi merge maine la universitate si imi voi anunta inghetarea unui an, apoi ii voi da mesaj mamei ca imi iau concediu de maternitate si asa voi fi mai disponibil pentru micutele mele. Tania se asaza in bratele mele obosita si isi inchide ochii cand ii sarut fruntea tandru. Stiam ca voi ajunge sa o iubesc la fel de mult cum o iubeam inainte, dar nu credeam ca voi ajunge sa o iubesc mult mai mult decat inainte intr-un timp asa de scurt. Imi inchid ochii in incercarea de a adormi, dar in zadar, plansetul micutei Anais se aude de nicaieri. Tania pufneste exasperata si se ridica din pat.

Doua luni mai tarziu

-Ai luat toate lucrurile?

-Cu siguranta, iubito.

-Nu vreau ca Anais sa fie internata.

-Nici eu iubito, dar e spre binele ei. Vom fi alaturi de ea in fiecare clipa, cei mai buni doctori din tara se vor ocupa de ea, nu lasam pe orice sa se atinga de ea.

-O fi laptele de vina?

-Nu stiu iubito. Acum haide sa mergem.

Ofteaza zgomotos inainte sa o ia pe Anais in brate. Iesim din locuinta noastra si ne indreptam spre masina mea. Deschid portiera si o iau in brate pe Anais asezand-o in scaunul ei de masina. Ii pun centura si inainte sa ma tretrag ii sarut parinteste fruntea. Acum urmeaza doamna mea. Ii deschid portiera avalereste si precum.un domnno ajut sa urce in masina. Ocolesc masina si intru si eu. In aproximativ 10 minute ajungem in fata spitalului. Spitalul era aglomerat iar eu eram prea atent la agitatia din spital. Dupa jumatate de ora de discutii am intrat in salonul unde aveau sa stea sotia mea si micuta Anais. Am ajutat la despachetarea bagajelor fetelor mele. Aproape am fost scos cu forta de catre iubita mea cand am refuzat sa plec. Era trecut de miezul noptii, iar eu nu aveam niciun pic de somn. M-am indreptat spre iesire, cand telefonul a inceput sa imi sune. M-am oprit din mers cand am vazut numele Grazielei pe ecranul telefonului. Am raspuns dupa cateva clipe de ezitare.

-Graziela?! S-a intamplat ceva?

-Domnule Bateman, trebuie sa veniti repede, Graziela a...