Îndrăgostit || VOLUMUL DOI ||

Capitolul 1 - "Jessica"

De trei zile sunt un mare laș. Am plecat de acasă ca să vină Tania să își ia lucrurile, nu am mers la universitatea, nici la birou, nici la mama, nici la tata. Nici nu m-am bărbierit de trei zile. Mirosul îngrozitor de alcool persistă pe hainele mele, probabil neschimbate de două zile. Mă simt atât de prost, încât nu mai pot face nimic. Am aflat că știrea că am părăsit-o pe Tania în fața altarului a apărut deja în ziare. Curaj David, poți să te duci la birou. Nu are cine să rezolve procesul, au nevoie de tine. Imi iau inima în dinți, și după mult timp petrecut în baie și în dressing, părăsesc blocul. În 15 minute ajung la birou, unde primesc priviri surprinse, și curioase. Ajung în fața biroului meu care a fost încuiat până acum. Bag cheia în broască și o învârt. Visul din seara nunții îmi reapare în minte. Rămân paralizat în fața biroului privind țintă biroul meu. Simt o prezență cunoscută în spatele meu. Știu cine e, din modul în care respiră, îi simt privirea pe mine.

-Graziela... Șoptesc intorcandu-ma spre secretara mea. Dacă cineva vine la mine vreau să știu cine e și de ce vine, dar tu mă vei anunța. Nu vreau să lași pe nimeni să intre fără acordul meu, ok? Aprobă.

-Sunteți bine?

-De ce nu aș fi?

-Mă gândeam că... Adică atunci la nuntă... Nu știu. Spune balbaindu-se.

-Intră, îi fac loc să intre în timp ce eu o urmez după ce închid ușa. S-a întâmplat ceva?

-Jurnaliști cred că eu sunt responsabilă ca dumneavoastră nu v-ați mai căsătorit cu doamna Cooper. Spune si îmi întinde un ziar.

-"David Bateman și-a părăsit logodnica în fața altarului. Să fie tânăra fată cu care a fost văzut cu ceva timp în urmă vinovată de acest incident?". Când a apărut anunțul asta? Spun deja enervat.

-Astăzi.

-Graziela, doar nu...

-Nu, v-am promis că nu o să îi mai bag in seama.

-Bine faci, nu merită să suferi din cauza unora care sunt plătiți să înflorească adevărul. Spun mangaindu-i obrazul, dar se retrage.

-Doriți cafea?

-Da, te rog. Graziela, dacă îi vezi pe Asher sau pe Nicholas, să le spui că îi caut.

-Desigur.

Iese din birou, iar eu mă așez în scaunul meu mare si confortabil. Privesc încăperea mare cu pereți albi. Mobila este de culoare neagră, peretele din spatele meu este tot făcut din sticlă. Documente, dosare, contracte și tot felul de hârtii se află pe biroul meu și așteaptă să fie completate, semnate si aranjate. Încep să completez hârțogaraiele când pe ușă își face apariția Graziela cu cafeaua mea. Nu stiu prin ce miracol, se împiedică și varsă cafeaua pe mine. S-ar în sus ca ars, pentru ca eram ars de cafeaua fierbinte, și ocolesc biroul.

-Ești bine?

-Da. Îmi pare foarte rău! Ia niste șervețele și începe să îmi șteargă cămașa cerandu-si scuze.

-Graziela, spun prinzandu-i mâinile, e în ordine. Nu s-a întâmplat nimic.

Încep să îmi desfac nasturii cămășii până ajunge descheiată de tot lasandu-mi la vedere abdomenul. Privirea Grazielei era fixată pe abdomenul meu. Surâd la gândul că Graziela ar avea o oarecare atracție față de mine, având în vedere că eu am sentimente pentru ea. Probabil că nu am stat acasă pentru că mă simțeam prost fata de Tania, probabil că mă simțeam prost ca m-a văzut un așa nesuferit Graziela. Iau cămașa pe care o aveam în caz de urgență și o îmbrac în timp ce spun: