Îndrăgostit || VOLUMUL DOI ||

Capitolul 17 - "Discutii"

-Domnule, ini pare atat de rau! Am... Am incercat...

-Graziela, taci! Doar taci. Spun punandu-mi coatele pe birou si impreunandu-mi mainile la gura. Ce ai incercat? Spun de data asta pe un ton mai calm. De ce ai facut-o?

-Pentru ca te iubesc, sopteste muscandu-si buza stanjenita.

-Graziela, sunt un barbat logodit si cu copil. Nu imi pot permite sa risc totul pentru o relatie care se prea poate sa nu functioneze. Ma ridic si traversez biroul razmanddu-ma de el. Dupa cum ai spus, esti un copil. Ce ti-am cerut atunci sa alegi a fost... O mare greseala. Simplul fapt ca am parasit-o acum doi ani pe Tania pentru tine a fost o greseala.

-David...

-Lasa-ma sa vorbesc. Eu te pot rani fara pic de tragere de inima.

-Sunt majora, intervine ea.

-Intradevar, esti. Dar si eu sunt. Am dreptul la o familie, am dreptul la propriile alegeri, iar tu Graziela, nu faci parte din alegerile mele. Daca spui intradevar ca ma iubesti, lasa-ma sa fiu fericit. Iar tu gaseste-ti pe cineva de varsta ta.

Ochii incep sa ii lacrimeze iar in urmatoarea secunda sunt in fata ei luamdu-i fata micuta in maini.

-Nu plange! Niciun milion de lacrimi nu ma vor face sa-mi schimb decizia.

Ii intind o batista o privesc cum isi sterge lacrimile. Ma intorc la birou si din buzunarul interior al sacoului scot un plic. Ma apropii de ea si ii intind plicul.

-Ce e asta?

-O invitatie la nunta noastra. Daca te decizi sa fi acolo pentru a-mi fi alaturi, ma voi bucura mult, dar daca vei veni doar pentru a-mi cea mai fericita zi din viata mea, atunci ma vei dezamagi. Gandeste-te! Nu esti obligata sa vi.

Ma priveste surprinsa. Isi muta privirea de la mine la micutul plic in care se afla invitatia. "David, o poti invita si pe Graziela. Stiu ca a fost ceva intre voi, stiu ca probabil mai exista sentimente, dar invit-o. Nu meruta sa sufere. Arata-i ca tu esti fericit si ca poate fi si ea. Oricat de multe probleme au fost intre noi, vreau sa iti fie alaturi. Voi uita totul pentru tine." Inchid ochii luand o gura mare de aer. Cand ii deschid, o privesc fix in ochi.

-Tania a insista sa vi. A presupus ca vazandu-ma pe mine fericit, vei incerca si tu sa ma uiti. Gandeste-te!

-E o femeie uimitoare, spune scotand un mic suspin.

-Da, chiar este. Afirm zambind. Du-te si refa-ti machiajul si te rog, daca mai ai vreo problema, poti discuta cu mine.

Incuvinteaza si iese fara sa mai spuna ceva. Oftez gandindu-ma la tot ce trebuie sa fac astazi. Trebuie sa vorbesc si cu mama si cu Jeff despre asta, trebuie sa probez costumul, sa merg cu Shawn sa il probeze si el, sa alegem un salon, sa termin documentele de semnat, de citit si de copiat. Sa asist la doua sedinte. Sa, sa, sa, sa. Nu voi sta deloc azi. Iau teancul de hartii si pornesc spre biroul Grazielei. Bat de doua ori, apoi intru.

-Am nevoie sa citesti si sa imi rezumezi astea, spun punand cateva dosare pe birou. Sa imi copiezi astea, spun punand alte hartii. Si anuleaza-mi pranzul cu Jose si Mateo. Daca e nevoie de mine sa ma contacteze telefonic mai intai. Si daca il vezi pe Jeff sa ii spui sa ma caute.

-Desigur.

Ies valvartej indreptandu-ma spre lift. Odata ajuns apas pe butonul pentru etajul unde se afla biroul mamei. In cateva minute ajung. Ma indrept spre biroul meu simtind cum sangele imi fierbe in vene. Intru fara sa bat surprinzand-o impreuna cu tata.

-Cum ai putut? Primele cuvinte pe care i le rostesc. Ma priveste nedumerita, dar continui sa vorbesc. Te-ai dus si te-ai plans lui Ash de Tania, prietenului meu cel mai bun.

-Fiule, mai usor.

-Nu te amesteca! Strig. N-ai fost nici data trecuta, nu vei veni nici acum, nu ai fost nici la inmormamtarea Anaisei, nu esti niciodata cand am nevoie de tine. Spun in timp ce mi se aduna lacrimi in ochi. Nu vreti sa ma vedeti fericit?

-Ba da, spune mama pe un ton scazut.

-Atunci nu te mai amesteca in viata mea. Sunt fericit cu femeia asta, cu copilul asta. Esti singurul parinte pe care l-am crezut in viata, am decis sa te ajut ca sa petrec mai mult timp cu tine. Ma trezesc dimineata devreme, imi vad sotia si copilul doar cateva minute, dupa plec la cursuri, vin la firma si ma intorc seara tarziu, ii mai vad o ora doua si dupa iar de la capat. Nu m-am gandit la fericirea mea cand am decis sa te ajut cu firma, dar tu insa, te-ai gandit sa te plangi prietenului meu. Sid are probleme cu mine, tu cu Tania, Jeff cu mine, Graziela cu Tani. Ba cu unu', ba cu altu'. Chiar credeti ca suntem atat de nepotriviti? Ca nu ne facem fericiti unul pe celalalt? Ea a crescut ca mine, in grija unui tata caruia nu i-a pasat. Eu am avut o mama, dar am foat crescut de angajati. De ce? Pentru ca mamei mele nu i-a pasat de mine. Bun, continua ce ai facut timp de 20 de ani, prefa-te ca nu-ti pasa de mine.

-Fiule, inceteaza! Spune tata printre dinti.

-Domnule Carpenter, dumneavoastra nu aveti niciun fiu, aveti doua fiice. Numele meu de familie este Bateman, nu Carpenter, deci prefer sa cred ca tatal meu real, este mort.

Ies trantind usa in urma mea, lasandu-i socati. Telefonul incepe sa imi sune si ma mai imbunez cand vad cine e. Raspund fara ezitare pe fata mea aparand un zambet sincer.

-Buna, iubito, murmur eu.

-Buna, Davi.

-Ce faci? Esti bine? Rostesc cuvintele grabindu-ma sa ajung in lift.

-Da, sunt bine. Eu si Shawn ne uitam la desene animate si ne jucam cu masinutele, dar vrea sa fii si tu.

-Si eu vreau sa vin acasa. Voi vorbi cu mama sa plec mai devreme.

-David, asa nu merge, Shawn are nevoie de amandoi, nu de mine tot timpul si de tine cateva ore.

-Stiu, iubito.

Usa biroului meu se deschide si pe ea apare Jeff privindu-ma plictisit. Ii fac semn sa astepte putin, reluandu-mi conversatia.

-Voi vorbi cu mama sa lucrez de acasa. Ii pot vedea zambetul cand i-am spus asta. Trebuie sa inchid. Va iubesc!

-Si noi te iubim!

Inchide apelul si las telefonul pe birou. Imi indrept privirea spre Jeff, iar expresia fetei mi se schimba intr-una nemultumita si furioasa. Jeff ma priveste oarecum confuz, dar si plictisit. Se asteapta sa ii spun ceva legat de firma.

-Linisteste-te, Jeffie. Nu vom vorbi de firma.

-Am treaba, Bateman, spune repede.

-Nu ma asteptam la asa ceva de la tine. Ma gandeam ca fiind cel mai bun prieten al logodnicei mele o vei sustine, nu ca te vei duce sa ma barfesti. Peretii au urechi, Jeff, pot afla orice, oricand. Tania nu stie ca asa zisul ei prieten nu crede ca se indoieste de relatia dintre mine si ea. Nu o sa ii spun pentru ca stiu cat de mult tine Tania la tine, dar tine minte, cand va afla, va fi dezamagita.

-Nu o meriti.

-Nu e decizia ta, Tania a ales sa ma ierte. Nu trebuie sa ne justificam tie sau altcuiva.