Îndrăgostit || VOLUMUL DOI ||

Capitolul 11 - "Intalniri"

-Alo, Buna ziua, cu Francisca Albanesa se poate?

-Buna ziua, cine sunteti?

-David Bateman.

-Asteptati o clipa, domnule Bateman, o anunt imediat pe doamna Albanesa ca ati sunat. Dupa cateva clipe de asteptare aud o alta voce feminina.

-Da?!

-Buna, Fran!

-Ah! Buna, Dav, ce mai faci ?

-Aaa, bine, deranjez?

-Nu, ce este?

-Voiam sa ne intalnim.

-Desigur, s-a intamplat ceva?

-Nu, sa mai vorbim voiam.

-Sigur, cand?

-Azi, intr-o ora? Unde ieseam cand plecam de la Julliard.

-Sigur. Ne vedem atunci.

-Super, Mulumesc!

-La revedere, David!

-La revedere, Fran!

Arunc telefonul in coltul opus al canapelei si duc stica pe jumatate goala la gura. Il aud pe prietenul meu balmajind ceva din bucatarie, dar nu il bag in seamă. E mult mai interesant sa privesc masuta, ar fi ceva sa o mut. Chicotesc la gandul acesta. Asher imi ia sticla din mana si ia o gura din ea. Imi ofera unul dintre cele mai tampe zambete ale lui.

-Explica-mi inca o data de ce vrei sa te vezi cu Francisca?

-Graziela a spus ceva adevarat cand a plecat. A spus ca am ranit multe femei, asa ca vreau sa imi cer iertare fata de toate femeile carora le-am gresit si am tinut cu adevarat la ele.

-Si acelea fiind...?

-Francisca, Jessica, Tania si Graziela. Cu Fran, Jes si Tan o sa fie usor, Dar nu cred ca o sa fie chiar atat de usor cu Graziela. Ma duc sa ma pregatesc. Ii iau sticla din mana si o pun pe masa. Nu mai bea. E a mea.

Replica mea ii provoaca rasul atat lui, cat si pe al meu. Merg in camera mea si pe rand imi arunc hainele una cate una, ramanad gol în fata cabinei de dus. Dau drumul jetului de apa. Intru in cabina.

Picaturile de apa imi mai linisteau corpul si mintea, dar nu la fel cum o facea ea. Imi las capul pe spate, in mintea mea derulandu-se scene petrecute alaturi de Graziela.

***

Am ajuns cu 10 minute inainte de ora stabilita. Trec cele 10 minute si o vad venind. Paseste gratios printre mesele cafenelei. E a fel de frumoasa, gratioasa si naturala pe cat mi-o aminteam. Francisca fusese intodeauna o fata minunata, iti era imposibil sa nu te atraga. Sa o parasesti, asta da dovada de idiotenie, iar de cand am inselat-o numai de ghinion am avut parte. Revind la realitate. Ma ridic cand ajunge in dreptul meu si precum un domn care nu am fost niciodata, o salut cu o inclinare a capului. Ma asez doar atunci cand ea ocupa locul din fata mea.

-Ma bucur ca ai acceptat sa ne intalnim. Imi zambeste timid. As vrea sa vorbim.

-Cred ca stiu despre ce vrei sa vorbim.

-Serios?!

-Da. Am aflat despre tine si Graziela. Vrei sa ii spui lui Fabrizio, dar nu sti cum.

-De unde sti de mine si Graziela?

-Ati aparut in ziar. Mimica fetei mi se schimba brusc.

-Voiam sa vorbim despre altceva.

-Despre ce?