Ştiu cine m-a ucis.

Cap.1-Ce poate merge prost?

 Ciudăţica , Emolauca şi multe alte porecle erau la ordinea zilei, îmi ziceau oricum numai Emma nu. Trec în grabă pe holul şcolii ignorând pe toţi care faceau semne de parcă şi-ar tăia venele. Ce oameni tâmpiţi! Dacă mă îmbrac în negru cu haine de obicei mai mari ca să imi ascundă corpul şi sunt mai retrasă nu înseamnă ca sunt o ratată fără prieteni care îşi taie venele. Bine poate că partea fără prieteni e adevarată. Singurul care vorbea cu mine era Mike dar nici el nu o făcea prea des.

Şase ore care ar fi trebuit sa fie chin şi umilinţă sunt doar şase ore de plictiseală mimată privind cum ceilalţi îşi dau efortul să mă înjure. Eventual eu le aruncam o privire plină de indiferenţă dar înauntrul meu ţipam şi urlam la ei să înceteze.

Salvată de clopoţel mă îndrept cu paşi grabiţi spre ieşire şi fiind cu privirea în jos nu îmi dau seama când mă izbesc de cineva. Acesta murmură nişte scuze si înainte să se îndeparteze îmi dă un fluturaş. Vroiam să-l arunc dar cuvântul petrecere mi-a sărit in ochi şi am decis să-i acord puţină atenţie.Era vorba despre una dintre marile petreceri care se dădeau la sfarşitul fiecarui an. De obicei se ţineau în casa Annei , "regina şcolii". Regină pe naiba ! E mai falsă ca accentul meu chinez.

În timp ce citeam foarte atentă, Mike mă ajunge din urmă având în mână un fluturaş la fel. 

-Văd că ai aflat de petrecere , spune el  făcând semn spre pliantul din mâna mea. Spune-mi ca măcar o seara o să vii să te distrezi.Poate că dacă te vor cunoaşte şi vor vedea cât de mişto eşti vor renunţa să îşi bată joc de tine.

-Ei deja m-au judecat , nu cred ca îşi vor schimba părerea ,îi raspund suspinând. Dar în naivitatea mea credeam că poate Mike are dreptate , poate...

Şi fix atunci Anna şi clanul ei de vipere trec pe lângă noi râzând în hohote.Numai ele ştiau de ce. Imediat o imagine cu mine scoţând-ui ochii îmi traversează mintea.

Monştrii ăştia cu măşti de persoane nu au suflete şi nu merită nici o lacrimă de-a mea. Probabil că vă întrebaţi de ce toţi se poartă aşa. Ei bine nici eu nu ştiu. Încă din gimnaziu nu eram o fire foarte sociabilă iar celorlalţi nu le păsa îndeajuns încât să se împrietenească cu mine. Şi asa am început să mă ascund după haine mai mari şi dupa un machiaj strident. Devenind ciudata şcolii.

Jumătate de ora a stat Mike să se roage de mine şi jumătate de ora mi-a luat să cedez.

Mike's P.O.V.

Când am văzut-o pe Emma cu fluturaşul în mână ştiam că trebuia s-o conving să vină la petrecere. Singurul motiv pentru care mi-am riscat reputaţia vorbind cu ea era pentru că în timpul orei de sport am văzut ce corp ascunde după hainele mai mari cu câteva mărimi.

Nu era rău deloc. Avea forme chiar generoase şi dacă aş spune că nu mi-au placut aş minţi. Ştiam că o ciudată fără prieteni ca ea trebuie sa fie neapărat virgină.Şi mai ştiam că era meschin din partea mea să mă folosesc de starea proastă emoţională a ei ca să-i ajung in pantaloni. Numai că eu o dată ce îmi propuneam ceva, reuşeam fără dar şi poate.

După jumăte de oră în care i-am bagat mii de motive să vină am auzit-o spunând 

- Bine ,Mike ,voi veni cu tine numai taci o dată! şi nu am putut să-mi ascund zâmbetul pervers care mi s-a aşternut pe faţă atunci cand m-am gândit câte chestii o să fac cu acel corp. 

 Anna are o placere nebunească de a umili oameni şi am decis să mă îndrept spre ea ştiind ca o va încânta ideea de a batjocori pe cineva . Când am văzut-o era doar ea lângă maşina ei si cotrobăia prin geantă.