Ştiu cine m-a ucis.

Capitolul 16- Căsuţa din pădure.

Eram sceptică în privinţa "excursiei" noastre în pădure.Prea multe insecte şi puteai să te aştepti ca în orice secundă sa apară vreun animal sălbatic de dupa un copac.Dar dacă pe Will l-a apucat spiritul de aventurier , îl voi urma.Bineînţeles că nu aveam să mă obosesc prea tare ca să pregătesc ieşirea noastră, daca vrea să se conecteze cu natura , atunci trebuie să facă el totul.

După ce am luat micul dejun am urcat din nou în "camera mea" să îmi aleg nişte haine potrivite.Nu ştiam ce temperatură e afară aşa că am scos capul pe geam, lăsând soarele să invadeze camera.Fiind încă dimineţă, temperatura înca era scazută şi afară era destul de răcoare.

Mi-am luat o pereche de bocanci negri de piele întoarsă,colanţi şi un hanorac gros. În zece minute am fost gata deoarece nu m-am preocupat prea mult de aspectul feţei mele. Am coborat jos şi nu l-am gasit pe Will aşa ca m-am aşezat şi am aşteptat să apară. Nu am fost nevoită să aştept prea mult pentru că el a coborât imediat şi trebuia să recunosc că arăta bine deşi nu era aranjat.

-Gata să mergem? Întreabă el.

-Nu puteam fi mai fericită,răspund pe tonul cel mai sarcastic posibil.

A luat un cos de pe jos pe care presupun că îl pregatise în timpul cât eu eram sus. A fost rapid,ce pot zice.Şi-a scos cheile din buzunar şi a deschis uşa de la intrare, făcându-mi semn să ies prima.Am stat puţin pe loc înainte să mă decid să ies, neştiind ce o să mă aştepte în padure, alături de Will.El încuie uşa şi mi se alătură, ţinând coşul în mâna dreaptă.

-Ştii, după ce ne aşezăm undeva să mâncăm, aş vrea să îţi arăt ceva în pădure.

-Şi presupun că nu o să îmi spui ce este,nu?

-Raspuns corect, îmi spune el, făcându-mi din ochi.

O luăm pe o cărare îngustă care nu este departe de casa şi deja pot să îmi imaginez că excursia asta nu o sa fie absolut deloc distractivă. Peisajul,totuşi,era superb.Copacilor începeau deja să le cadă frunzele,care erau colorate în diferite nuanţe.Amândoi mergeam fără să zicem nimic, aparent, niciunul nu avea chef să întreţină o conversaţie.Speranţele la linişte mi-au fost spulberate atunci când Will a început să vorbească.

-Nu e aşa că am o idee minunată să facem plimbarea asta?

-Ştii,încă putem să ne întoarcem şi să rămânem la ideea mea de a nu face nimic. Tu ai zis că o să mă relaxez, nu că o să o fac pe-a cercetaşa, căutandu-l pe Big Foot prin pădure.

-Nu mai fi atât de posomorâtă. Dacă stai închisă în casă nu rezolvi nimic,trebuie să te conectezi cu natura.

-Sincer, momentan as prefera să ma conectez cu un joint.Sau măcar o sticlă de alcool.Dar din păcate nu am.Nu am alcool, dar am suc de portocale şi morcovi,mult mai bun.

-Perfect...şi când credeam că nu poate deveni mai rău.

Will nu mai spuse nimic drept replică comentariului meu şi am continuat să mergem în tăcere.Nu mi-am dat seama cât timp am mers, peisajul era acelaşi. Copaci,copaci peste tot.Puteam însă să vad că sunt mai multe cărări mai mici care pornesc de la drumul pe care mergem noi.

La un moment dat,Will mă apucă de mână şi mă trage pe una dintre cărări.Nici nu m-am mai obosit să întreb unde mergem. Se pare că era plin de surprize azi.După încă puţin timp, ne-am oprit într-un loc ce părea a fi un fel de mini-pajişte şi Will a pus coşul jos.Era un spaţiu gol,înconjurat de copaci.Părea un loc potrivit pentru un picnic. Presupun că vara arăta şi mai bine decât acum.

-E drăguţ locul ăsta,am spus eu , văzând că Will încă tace.

-Ştiu, obişnuiam să vin des aici când eram mai mic. Puteam să îmi petrec ore întregi stând şi uitându-mă la copaci,fără să mă plictisesc.