Ştiu cine m-a ucis.

Cap.15-Putea sa fie si mai rau

Atunci când a venit Will bagajele erau deja făcute şi puse lângă uşă, gata de plecare.Mi-am luat geanta şi am coborât , bineînţeles, lăsându-l pe el să le care.M-am urcat în faţă şi am aşteptat până a venit şi el.

-Atât de drăguţ din partea ta, a fost singurul lui comentariu după ce s-a urcat la volan.Făcând referire la faptul că l-am lăsat pe el să îmi care toate bagajele.

-Ştiu, eu mereu sunt drăguţă, i-am răspuns pe acelaşi ton , fluturându-mi genele.Încotro ne îndreptăm?

-Ai să vezi.

-Urăsc surprizele aşa că ai face bine să îmi spui. Acum, încă o dată, unde mergem?

El nu mi-a răspuns şi a rămas concentrat pe drum fără ca faţa  lui să trădeze ceva.Am scos un mârâit nemulţumit şi m-am întors cu faţa la geam , prefăcându-mă supărată.Dar înăuntrul meu eram în toate modurile numai supărată nu.Eram încântată.Da, ăsta era cuvântul , încântată.

-Bine, fie, îţi dau un indiciu. M-am luminat la faţă şi m-am întors spre el. E undeva la munte.

-Serios?Ăsta e indiciul tău?

-Mai mult nu primeşti , aşa că ai face bine să te mulţumeşti cu asta.

M-am întors din nou decisă să nu mai vorbesc cu el restul drumului.Care nu aveam habar cât de lung o să fie aşa că puteam foarte bine să trag şi  un pui de somn.Ar fi trebuit să mă urc în spate, aveam o banchetă doar pentru mine.Dar acum era prea târziu.Mi-am sprijinit capul de geam şi am închis ochii.Aproape când simţeam că adorm, aud un zgomot.Will pornise muzica.Mi-am zis în sine că nu o să bag de seama şi nu o să mă enervez , pentru că era evident că o face intenţionat.Nu m-am mişcat şi am încercat să adorm la loc , sperând ca atunci când vede că nu reacţionez să închidă muzica. Speram prost. A dat muzica mai tare şi pe deasupra mai şi fredona.Măcar dacă mi-ar fi plăcut melodia.Muzică Country?Cine naiba mai ascultă asta în zilele noastre?

-Vrei ,te rog , să închizi muzica aia?Încerc să dorm.

-Serios? Îmi cer scuze. După tonul pe care îl are pot să îmi dau seama că nu îî pare. Măcar a închis muzica.

De data asta când am încercat să dorm , chiar am reuşit.

M-am trezit brusc, dând cu capul de ceva.Era din cauza că Will pusese o frână bruscă.

-O , Dumnezeule! Te-am trezit. Îmi pare atât de rău.

De ce era atât de nesuferit?Dar văzându-i zâmbetul schiţat în colţul gurii nu m-am putut abţine să nu zâmbesc şi eu. Trebuie să recunosc că era amuzantă situaţia.

-Nu e nimic ,oricum trebuia să mă trezesc, mint eu.

-După două ore cred că era şi timpul,nu?

Două ore?Atât de mult a trecut?Nu prea se simţea.Dar sigur aveam timp să mă odihnesc zilele astea.Cred că este foarte bine să fii departe de toata aglomeraţia oraşului , departe de tot stresul.Aveam de gând să îmi reîmprospătez puterile , chiar aveam nevoie de asta.

Când m-am uitat pe geam eram tot pe o autostrada, cam pustie.În departare se vedeau dealuri şi nişte munţi, era frumos să privesc.Voiam să întreb daca mai avem dar mi-am amintit că „eram supărată” pe Will.Dar oare ce se putea face la munte? Nu mă vedeam făcând excursii prin pădure ca o cercetaşă.Speram măcar să fie undeva la schi şi o cabana caldă care să aibă o ciocolată caldă bună.Măcar puteam visa.

Ei bine la asta nu mă aşteptam.Am ajuns într-un orăsel micuţ , uitat de lume şi  cam dărăpănat.Casele abia se zăreau, asta dacă erau.Credeam că ne vom opri pe aici pe undeva dar Will se îndreaptă spre ieşire şi în sinea mea sper ca mergem în alt oraş.