Cap. 14(partea 1)

738 24 4
                                    

M-am trezit zdruncinată de ceva. Am deschis ochii încet şi prin ceaţă am văzut pe cineva aplecat peste mine. Deci se trezise.M-am ridicat puţin şi m-am uitat la el.

-Ce naiba s-a întâmplat? Îmi spune el cu o voce puţin răguşită.

-Cum?Nu îţi aduci aminte? Eram sigură că asta o să se întâmple. Spun eu în timp ce ţâşnesc din pat cu tot cu pătura pe care mi-o înfăşor în jurul corpului.

Când am văzut ce faţă a făcut îmi venea să izbucnesc în râs. Mi-am muşcat buza de jos şi m-am controlat.

Mike încearcă să se dea şi el jos din pat dar îşi dă seama că este dezbrăcat.Se uită cu disperare după boxeri prin camera dar nu îi vede.Îmi muşc atât de tare buza , încât cred că deja mi-a dat sângele.

În sfârşit el îşi găseşte boxerii aruncaţi acolo de mine şi îşi trage şi pantalonii pe el.

-Poţi să îmi explici şi mie ce s-a întâmplat?

-Păi aseară mi-ai spus că îţi pare rău.Mi-ai spus că îţi place de mine încă de când m-ai văzut şi mi-ai spus că ţii la mine. Eu chiar te-am crezut. Dar ai minţit , ai minţit! Nu?

Vocea mea devine din ce în ce mai isterică şi expresia lui din ce în ce mai speriată.

-Stai…de ce te ambalezi aşa? Adică e ceva normal ca două persoane să facă sex.Dar eu nu îmi aduc aminte nimic.M-am îmbătat aşa tare?

-Dar nu ai băut aproape nimic!Cel puţin nu din câte am văzut eu.Crezi că m-aş fi culcat cu tine daca ai fi fost beat? Şi nu , nu prea e ceva normal la mine considerând faptul că eram virgină.Şi…O, Doamne!

-Ce? Ce s-a întâmplat?

-Nu am folosit protecţie. Îţi dai seama? Sunt moartă!

El devine alb ca varul la faţă şi nu scoate nici un sunet. Mă priveşte cu ochii mari cât cepele.

Din senin începe să râdă , ţinându-se cu mana de burtă.Poate că avea impresia că eu glumesc. Am rămas serioasă şi am aşteptat să se oprească şi să se uite la faţa mea.Când a făcut asta , s-a oprit brusc şi apoi s-a dus să se aşeze pe marginea patului.M-am dus şi eu lânga el.

-Nu trebuie să afle nimeni, îmi spune el ,neavând curajul să mă privească în ochi.

-De ce ? Ţi-e frică că îţi pierzi reputaţia? De fapt tu asta ai vrut ,nu? Să te culci cu mine.Ei bine ai reuşit, poţi să pleci. Dau să mă ridic dar el mă trage de mână.

-Aşteaptă! Nu e chiar asa…eu chiar te plac şi nu vreau să rămâi cu impresia asta despre mine.Sincer niciodată nu credeam că se va ajunge chiar aici. Şi nici nu îmi amintesc nimic.

-Bine , şi acum? Ce o să urmeze?

-Eu zic că e mai bine să o lăsam aşa şi să vedem ce se întâmplă.Fă-ţi în câteva zile un test de sarcină şi apoi…nu ştiu. Nu sunt pregătit.

-Crezi că eu sunt?Sper ca testul să iasă negativ.

Testul va ieşi pozitiv. Pentru că aşa vreau eu.Nici nu îşi dădea seama că îl am la degetul mic. Dar va afla în curand.

-Cred că e mai bine să plec. Spune el şi se ridică în picioare.

-Da, aşa e cel mai bine.

Îşi ia restul lucrurilor şi se îndreaptă spre uşă.

-Te sun eu.

-Aşa să faci.

Imediat cum a ieşit pe uşă mi-am căutat telefonul şi l-am sunat direct pe Will.După trei apeluri a răspuns.

Ştiu cine m-a ucis.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum