Ştiu cine m-a ucis.

Cap.6-Îndrăgosteştete de mine.

Era a patra pastilă pe care o luam , durerea asta de cap nu vroia să treacă. Poate am exagerat puţin.Ieri nici măcar nu am fost în stare să mă ridic din pat.Când m-am trezit , David era deja plecat şi în locul lui era o foiţă cu un număr de telefon,cel puţin m-am făcut cu ceva.

Şi trebuia să mă duc şi la şcoală.Da, aş putea să îmi iau o zi liberă dar era luni şi vroiam să văd dacă Anna îşi va face apariţia cu noua ei "achiziţie".

Am început sa ma târăsc prin casă şi să încerc să mă îmbrac. Jointuri şi alcool, proastă idee.Mi-a luat douăzeci de minute să arăt cât de cât prezentabil ,cât să îmi ascund cercurile formate sub ochi. Dacă nu mă grăbesc cu siguranţă o să întârzii.Ar trebui să fac rost de o maşină, şcoala e aproape dar totuşi...

La naiba! Nici timp să mănânc nu mai am. Iau câteva brioşe din bucătărie şi merg cât pot de repede spre şcoală, atât cât îmi permit papucii mei cu platformă.

Grăbesc şi mai tare pasul pentru că urăsc să întârzii, urăsc atunci când toată atentia este îndreptată spre mine, e jenant. Dar totuşi poate aş avea nevoie de puţină atenţie acum. Fie ce o fi. Daca întarzii bine, dacă nu, la fel.

Din fericire nu am întârziat dar atenţie am primit.Când am intrat în clasă majoritatea privilor erau spre mine , eu m-am îndreptat spre banca mea ţinând capul sus şi simţindu-mă ca la o paradă de modă.

M-am uitat prin clasă şi am văzut-o pe Anna care avea un pansament mare pe faţă. Cum a putut să vina în halul ăsta la şcoală? Cred că a fost obligată că altfel nu văd motiv.Trebuie să recunosc că îi statea bine. Sper să îi rămână cicatrice. Va fi şi mai frumoasă.

Am dat un ochi pe orar şi am văzut că prima oră aveam literatură. Cum ultima dată nu am facut , sper să nu fac nici acum.

Şi se pare că m-am înşelat, pe uşă tocmai a intrat un bărbat în jur de treizeci de ani. Să fiu a naibii! Arăta bine ,brunet ,cu ochii gri.Purta o cămaşă gri şi o cravată.A intrat în clasă zâmbind, să fiu sinceră până şi zâmbetul lui era frumos.Aşa profesori să tot am.Din câte văd nu are verighetă pe mână, e liber.

- Bună ziua,mă numesc Curtis Ward şi momentan voi fi suplinitorul vostru.Sper să nu recurg la trei şi patru pentru a vă potoli.

-Nu o să ajungă patru numere să mă potolesc, se aude o voce undeva în spatele meu.

Panaramăă.

Dar se pare că profu' n-a auzit sau s-a prefăcut că n-a auzit.Oricum, din privirile pe care le arunc în jurul meu văd numai fete care sug pixuri şi îşi aranjează decolteurile kilometrice. Ar trebui să se ducă pe centură , nu la şcoală.

Cu aşa profesor cred că literatura tocmai a devenit materia mea preferată.Dar asta nu înseamna că îi dădeam prea multă atenţie. Mă uitam plictisită prin clasă.Cand ochii îmi cad pe Mike îl văd uitându-se deja la mine dar îşi mută privirea când mă vede, zâmbesc în interiorul meu.

Spre ghinionul meu clopoţelul sună şi Curtis iese din clasă, nu mai aveam altă oră de literatură.Prima pauză întodeauna era ca să luăm micul dejun. Nu puteam să mă plâng. Mi-am luat geanta şi am ieşit cu gândul să îmi iau o cafea. Dar mai întâi trebuie să trec pe la dulap să iau nişte cărţi. Aveam timp.

Tocmai când umblam prin dulap căutând cartea de chimie care habar n-aveam unde e , am simţit pe cineva prezent în spatele meu.

Nu ştiu de ce dar nu m-am mirat să îl văd pe Mike atunci când m-am întors.Stătea acolo parcă neştiind ce să zică.