Ştiu cine m-a ucis.

Cap.7-Lângă lacul din pădure-part. 2

-   Ia mă mâna de pe mine!!  

David s-a oprit şi şi-a retras mâinile acasa. Înţeleg că era beat,drogat,fumat şi excitat dar asta nu îi dădea dreptul să mă pipăie. Nu , fără ca mintea mea să zboare spre acea seară. Când nu puteam să mă mişc şi Mike mă manevra ca pe o păpuşă fără viaţă.

Şi a obţinut ce a vrut …iar eu nu am putut să fac nimic.De ce? De ce?!

O să plăteasca mai târziu , creierul meu e prea amorţit acum. Daca nici măcar drogurile nu mă pot face să uit, atunci ce?

Şi de parcă David mi-a citit gândurile îşi deschide geaca şi scoate o sticlă micuţă conţinând un lichid transparent. Probabil ceva vodkă. Dă să o deschidă dar nu apucă să bea din ea pentru că i-o iau din mână şi duc sticla la gura luând înghiţitură zdravană. Proasta idee, lichidul mă arde pe gât şi îl simt cum coboară.

David râde dar nu spune nimic, doar se uita la mine.

-          Nu te uita aşa la mine , nu primeşti nimic, îi zic eu mai luând o gura din sticlă.

El s-a uitat la mine şi a dat din umeri. De parcă ar fi fost lucrul cel mai normal a deschis geaca încă o dată şi a scos o sticlă identică.

-          Unde le bagi , frate? Îl întreb eu făcând o faţă uimită, sau încercand una.

-          Pai ce? Nu trebuie sa am rezerve? Cu o beţivă ca tine.

-          Eu beţivă? Ia uite cine vorbeşte,alcoolic anonim ce eşti.

El nu a mai zis nimic, deschizând sticla. Amândoi am dus-o la gură în aceelaşi timp.

Nu ne-am mutat de aici, nici unul dintre noi nu cred că era în stare să conducă. Nici nu ştiam cât e ceasul sau ce era cu mine,apăi să mai conduc.

    Uitându-mă spre David , fără să vreau, privirea mi-a căzut pe pantalonii lui. Nu am glumit când am zis că e excitat.Cred că totuşi nu trebuia să dau buzna aşa peste el. Dar ce să-i faci?

David mi-a urmărit privirea şi a văzut unde m-am uitat. Mi-am ridicat privirea iar el din nou se uita la mine cu un zâmbet pervers.

Era întuneric şi nu ştiam de ce ! Doar nu am stat atât de mult , nu? Trebuie să caut un ceas dar sunt prea stângace. Chiar daca eram undeva prin nori tot îmi aduceam aminte că trebuia sa fiu acasă pe la şapte.Sau ceva de genul. Da cui îi pasă? Aveam dealerul cu mine şi totul era bine.

-          David , tu eşti în stare să conduci?

-          Da , papuşe. Unde te duc?

Riscam să luam primul copac în plin dar eu începeam să mă simt destul de rău.Aveam nevoie de un pat moale şi o pernă. Atâât!

-          Hai acasă, i-am zis dându-mă jos cu greu din maşină.

Eram pe locul şoferului dar nu eram în stare nici să pornesc maşina.Trebuia să ajung pe partea cealaltă. M-am împiedicat de câteva ori dar nu am căzut. Mie mi se părea amuzant aşa că am început să râd. Nici eu nu ştiam de ce.

M-am urcat pe bancheta din spate şi m-am întins. David a pornit maşina şi s-a îndreptat spre autostrada cred. Eu mă legănam o dată cu maşina din cauza pietrelor din pădure şi aproape că m-a luat somnul.

Nu mai ţineam  noţiunea timpului deci nu ştiu cât am făcut până când maşina s-a oprit.

David între timp se mai trezise presupun pentru că a venit şi m-a luat în braţe ajutându-mă să cobor.

Nu mă mai interesa ce o sa zică mătuşa . Voiam doar să ajung în pat.

-          Ai cheile? mă întreabă David lăsându-mă jos în faţa uşii.

-          Ce chei? Îi răspund eu cu jumăte de gură, lipindu-mă de perete.

-          Păi şi cu ce intrăm în casă?

-          Aa, cheile alea, zic de parcă aş fi descoperit nu ştiu ce.

Încep să caut prin buzunare şi dau de ele. I le dau lui David pentru că eu nu cred că aş fi nimerit gaura.Nu aveam simţul găurii la ora asta şi în starea aceasta.

Credeam că David mă va lăsa aici dar intră cu mine.Îmi oferă o mână să mă sprijin şi o luam spre camera mea încercând să nu mă împiedic de nimic.

David lasă cheile de la maşină pe masa de la intrare şi mă opresc când ajung în dreptul camerii mătuşii mele. Se auzeau sunete de parcă ar fi fost al treilea război mondial.

Eu şi cu David ne uităm unul la altul dar nu zicem nimic, ştiam ce se întâmplă. Ne continuam drumul fără a simţi nevoia de a trage cu ochiul.

În casă era mult mai cald ca afara iar obrajii mei probabil că erau deja roşii. Nu îi mai dau importanţă lui David şi intru direct în cameră.

-          Eşti bine? Mă întreabă David cu un ton îngrijorat.

Eu nu îi răspund pentru că deja nu mai procesam bine informaţiile. Încerc să îmi dau jos blugii dar nu pot să-i scot. Mă chinui cât mă chinui şi trag de ei cu toata puterea rămasă.

Reuşesc într-un final şi îmi dau şi restul jos. Era prea cald. Rămăsesem în lenjerie. Nici măcar nu îmi dădeam seama că era şi David în cameră. Ce îmi păsa mie?

Am dat să mă aşez pe pat dar am ratat şi am căzut lângă. Ce proastă eram. Ceva puternic mă apucă şi mă aşează pe pat. Mă întind şi îmbraţişez primul lucru pe care îl gasesc. Era ceva cam tare dar era bun, era familiar.