Victim Of Ecstasy

Capitolul 5: Cosmarul

Faith pov:

Mana mi-a cazut libera pe langa corp, in timp ce receptorul a lovit puternic podeaua. Fara sa mai stau pe ganduri am fugit spre usa, trantind-o. Desi afara ploua cu galeata,  eu am iesit imbracata doar intr-o bluza subtire. Am alergat, in ploaie,  3 kilometrii pana la spital. Pe drum ma gandeam la tot ce era mai rau. Daca a fost lovit de masina? Sau daca a fost un incediu? Oare mai traieste? Sau a murit?

" Te voi ajuta sa gasesti raspunsul. "  mi-a soptit o voce necunoscuta.

M-am oprit in loc si m-am uitat in jur. Pentru o secunda am crezut ca cineva este cu mine si-mi vorbeste. Probabil mi s-a parut si-am auzit doar sunetul ploii. V-am spus ca nu-mi place ploaia. Am continuat sa alerg pana ce am ajuns la spital. Toate hainele erau ude pe mine si-mi erau lipite de corp. Parul imi era ud si statea pleostit pe spate. Machiajul mi se intinsese. Cu totii ma priveau ca pe o nebuna. 

M-am apropiat de o asistenta. Ma privea speriata. Am apucat-o de umeri si am intrebat-o de fratele meu. Mi-a raspuns ca domnul doctor ii facea un control, la etajul 2. Fara sa mai intreb altceva  am urcat scarile, imbrancind pe oricine imi statea in cale. Batrani, femei, copii. Am alergat pana am iesit pe coridor. Acolo i-am vazut pe parintii mei, asteptand pe scaune. S-au ridicat si m-au privit inspaimantati.

- Unde este Sam??? am tipat eu disperata.

- Faith, calmeaza-te...a incercat mama sa ma linisteasca.

- Nu ma calmez deloc! Unde este fratele meu??

- Faith! Nu vorbi asa cu mama ta!

- Ma lasi?! De cand mai esti tu tatal meu sa-mi spui ce sa fac? Vorbesc cum vreau. Sau ati uitat ce mi-ati facut cand v-am spus de relatia mea cu Brook..?

- Faith, ajunge! a strigat mama. Nu vreau sa facem un scandal aici. Se holbeaza lumea.

- Asa si? Vecinii nostrii nu se holbau cand am inceput sa tip, sa urlu si sa va implor sa nu ma dati afara din casa?

In acel moment doctorul a iesit din cabinet. Parintii mei au noroc chior. Au scapat...de data asta.

- Cum e Sam, d-le doctor? am sarit eu in fata lui.

- Nu-i nimic grav. E doar o fractura de glezna. O sa stea cateva zile acasa, pana se vindeca. Acum, scuzati-ma, a spus doctorul indepartandu-ma si intrand in alt salon.

M-am intors privindu-mi parintii, mai ales pe mama.

- Pentru asta m-ai chemat? O fractura de glezna? am intrebat eu in sictir.

Mama si-a lasat privirea in jos. E clar ca ascunde ceva.

- Mai bine te-ai duce sa-l iei pe Sam, i-a spus mama tatei. N-are voie sa mearga.

Tata a plecat si ne-a lasat singure. Mama si-a ridicat privirea.

- Faith...Imi pare rau. Dar trebuia sa vorbesc cu tine. Si stiam ca n-o vei face de buna voie.

- Asa ca m-ai mintit in legatura cu Sam, pentru ca sti ca tin foarte mult la el. Inteleg. Atunci ce vrei?

- Asculta, Faith. Am vorbit cu tatal tau si am hotarat ca te poti intoarce inapoi acasa...

- Serios?! Vorbiti serios?? Chiar pot sa ma intorc?? am intrebat eu, zambind fara sa-mi dau seama.

- Da, dar c-o singura conditie.

- Care?

- Renunta la Brook.

In acel moment, zambetul meu a disparut. Mama a continuat.

- Noi nu te obligam,, Faith. Eu si cu tatal tau stim ca vei face alegerea corecta. Doar te-am educat bine. Te voi lasa sa te gandesti. Daca accepti, vom putea fi iar o familie. Daca refuzi, n-o sa-ti mai permit sa-l vezi pe Sam niciodata. Stiu de micuta voastra intalnire la serbare. Am gasit jucaria in ghiozdanul lui. In orice caz, decizia iti apartine. Sper c-o vei face pe cea corecta.

A trecut pe langa mine, lasandu-ma singura pe coridor. Incercam sa ma calmez, sa-mi adun gandurile. Am inspirat, simtind mirosul acela de clor cum ma ineaca. M-am trantit pe un scaun. Priveam spre tavan. Ma simteam pierduta, singura in agonie. Trebuia sa iau o decizie. Niciodata n-am fost buna la a lua decizii. Am inchis ochii si mi-am amintit ca nu ii spusesem lui Brook unde eram. Probabil era ingrijorata. Am scos telefonul si i-am tastat un mesaj rapid: "Sunt la spital. Scuze c-am plecat si nu ti-am spus. Nu s-a intamplat nimic grav. Vino si ia-ma de aici, te rog." Mi-am lasat capul pe spate, inchizand ochii, simtind deja cum adorm.

---

Visam ca sunt intr-o casa mare si veche. Peretii erau zgariati iar ferestrele erau sparte. Eu ma plimbam nestingherita, in picioarele goale, imbracata intr-o rochie alba. Scarcaitul parchetului tulbura linistea. Priveam pierduta in jurul meu. Nu cunosteam casa. M-am apropiat de-o fereastra incercand sa-mi dau seama unde ma aflam. Am tresarit atunci cand am simtit cum cineva imi sufla in ceafa. M-am intors dar nu era nimeni. Cand m-am uitat din nou la fereastra, doua maini atingeau geamul. Erau pline de sange. M-am speriat si am fugit. Din pereti ieseau tot felul de maini insangerate care incercau sa ma prinda. Imi era frica. Am alergat pana intr-o camera, unde am incuiat usa. Camera era goala, avand doar o oglinda. M-am oprit de oglinda si m-am speriat cand m-am uitat in ea. Eram eu. Dar cu o totul alta Faith. Faith pe care o vedeam in oglinda avea un ranjet diavolesc, rochia sa alba era patata de sange si-n mana avea un cutit, scurgandu-se sange din varf. Ochii ei erau dornici de razbunare. Simteam din nou acea prezenta stranie. Acea voce necunoscuta imi soptea de data asta: "Vino cu mine. Te voi ajuta sa te razbuni pe cei care te-au nedreptatit."

Brook pov:

Am ajuns cat de repede am putut la spital, dupa ce-am primit mesajul de la Faith. Ma intreb ce s-o fi intamplat. Am urcat la etaj si am iesit pe coridor. Acolo am vazut-o pe Faith dormind pe un scaun. M-am repezit la ea.

- Faith! Esti bine? Trezeste-te! am spus eu tare, incercand s-o trezesc din somn.

Dar nu se trezea. Nu dadea nici-o urma de viata. Am inceput s-o zgaltai, sperand sa se trezeaza. Nimic. Avea hainele ude pe ea. Am luat-o in brate si-am dus-o intr-un salon. Am asezat-o pe un pat. Trebuia sa fac ceva. Sa chem pe cineva.

- Ma duc sa chem un doctor! am spus eu in disperarea mea.

Cand vroiam sa ma intorc, o mana mi-a cuprins incheietura. Mi-am intors capul si-am observat-o pe Faith, tinandu-ma strans de incheietura, privindu-ma intr-un mod infricosator. Ochii ei aveau alta culoare. M-a trantit pe pat, ridicandu-se peste mine.

- Faith! Faith! Opreste-te! am strigat eu incercand sa o fac sa inceteze.

Nu ma asculta. S-a repezit sarutandu-mi gatul. Stiam c-o sa raman cu urme. Am incercat s-o indepartez de pe mine, impingand-o cu mainile, dar ea mi-a cuprins mainile si mi le-a ridicat. Continua sa ma sarute nebuneste si sa-si infiga dintii in gatul meu. Reusise in asa fel sa realizeze o rana. Incepuse sa-mi linga rana, savurandu-mi sangele. Simteam cum limba ei fierbinte ma face sa ma usture si sa scancesc de durere.

__________________________________________________________

Acum c-a inceput din nou scoala, n-o sa reusesc sa postez decat un capitol in fiecare weekend. Asta depinde daca am si idei de un nou capitol. In orice caz, le multumesc celor care imi citesc si-mi apreciaza povestea. Daca cineva face asta, desigur. :)) Tema asta abordata cu "Faith nu e chiar usa de biserica" e noua. :3 Sper sa va placa in continuare!!! In dreapta aveti un colab cu toate imaginile ce se petrec in poveste. :)

---> Astept pareri si critici.