Victim Of Ecstasy

Capitolul 20: Amintiri part V {FINAL}

Faith POV

Am tresarit atunci cand i-am auzit vocea. Oare chiar era? Cu siguranta era ea. Nu i-as putea uita vocea nici intr-un milion de ani. Mi-am ridicat un pic privirea, pana cand ochii mei i-au intalnit pe ai ei. Am simtit cum pupila mi se dilata. Ochii ei negrii sunt atat de frumosi. Sunt asemenea carbunelui . Niciodata nu am inteles de ce consideram ca Brook seamana din ce in ce mai mult cu un demon. Cel mai probabil din cauza culorii irisului si nu numai atat. Am simtit cum buzele imi sunt lipite si nu ma mai pot misca. Mi-as fi dorit sa sar in bratele ei si s-o imbratisez. Dar nu puteam face asta. . . Nu eram pregatita. . . Niciuna din  noi nu era.

S-a ridicat din pozitia de ghemuit, ceea ce m-a facut sa-mi  ridic privirea. Continuam sa ne privim una pe cealalta, insa fara ca cineva sa spuna nimic. Era asa de sumbru. Am observat ca Brook si-a dus mana la ceafa si a inceput sa se scarpine. Face asta numai cand e emotionata. . .Dar de ce ar fi emotionata? Oare are ceva sa-mi spuna?

Brook POV

- Stii, sincera sa fiu . .  nu ma asteptam sa vii.

Oh, grozav Brook. Ai inceput cu stangul. Ai distrus totul. Ce-ar fi sa-i spui ca tinuta nu se asorteaza cu machiajul iar apoi s-o inviti la o pizza cu usturoi?

- Da, si eu la fel.

Mi-a raspuns. Ce-ar trebuii sa-i spun? Of, Faith. De-ai stii ca sunt o mare idioata si-mi pare rau pentru tot ce s-a intamplat. Stai. De ce gandesc asta si n-o spun?!

- Faith, eu . . .

Am simtit cum nu ma mai puteam concentra si uitasem ceea ce doream sa spun. Ochii aceia dragalasi stateau atintiti asupra mea. Parea ca-mi analizeaza fiecare miscare, fiecare gest.

- Brook?

- Da, Faith?

- Tu....? Ce doreai sa spui?

Mi-am strans pumnii. Simteam cu inima mea explodeaza. Faith, cum ti-as putea cere sa ma ierti dupa ce tot ce s-a intamplat?

- Faith, eu. . .  eu. . .

M-am pierdut.

- Faith, eu nu cred c-ar fi trebuit sa ne intalnim!

Stai! Am spus exact opusul!

Faith POV

Cand am auzit, am simtit ca nu mai pot.

- P-Poftim?!?!

- Faith, eu nu , nu am vrut sa spun asta!

- Stii ceva?! M-am ridicat nervoasa de pe banca si-am privit-o in ochi. Eu nici nu am vrut sa vin aici! Brook, m-am saturat de tine si joculetele tale idioate! Te rog, lasa-ma in pace si nu ma mai cauta vreodata!

M-am ridicat de pe banca si am dat sa plec. Tot ce am spus acolo, a fost la nervi, numai ca Brook nu stia.  Trebuia sa inteleaga ca nu se mai putea juca mult cu timpul si inima mea. Voiam sa... nu mai fiu tratata ca un copil. Lacrimile incepusera sa-mi curga iar pe obraji. Am simtit in acel moment cum o atingere calda imi cuprinde incheietura.

Tot ce imi amintesc e ca am simtit doua maini, in jurul taliei mele, strangandu-ma puternic.. si un corp de care eram puternic presata. Atunci am realizat...Brook ma intorsese din drum si ma luase in brate. Ii simteam respiratia in ceafa mea, ceea ce ma facuse sa tremur. Am inspirat usor si i-am simtit parfumul acela. Parfumul acela cu miros de levantica si lemn dulce. Mi-am inchis ochii si afundat capul in scobitura gatului ei. Am stat ceva timp imbratisate...Dupa care am simtit cum Brook ma distanteaza usor.

- Faith, vreau sa iti spun ceva de mult timp.

Oare asta era momentul? Oare la asta visasem pana acum? Am tras puternic aer in piept si am incuviintat din cap. Am privit-o direct in ochi. Acum sau niciodata.