Victim Of Ecstasy

Capitolul 14: Destinul

Brook P.OV.

Am alergat cat am putut de tare pana la iesirea din parc. Eram confuza. Ce vrea sa faca? . . .De ce reactioneaza asa? . .Nu, nu pot pleca. . .Trebuie sa vad, sa stiu ce-are de gand sa faca in continuare. M-am intors cu fata si m-am ascuns dupa un morman de zapada neteda, uitandu-ma spre tufisul unde stiam ca se ascunde Faith. Stiam exact de cine se ascundea. Nu pot sa cred c-am avut incredere in ea. . .

Faith POV

Trebuie sa ma calmez. Tot ce trebuie sa fac e sa ma furisez in spatele politistilor, fara ca ei sa ma vada si sa ajung la masina, unde ma asteapta Brook. Nu se va intampla nimic rau. Nimeni nu va pati nimic. Totul va fi bine.

- S-o crezi tu. . .

Am ignorat ceea ce a spus Diavolul si m-am ridicat. Am pandit politistii, iar in momentul in care s-au intors. . .am profitat de ocazie si am iesit din tufisuri, fugind spre iesire. Mai aveam putin. . .Of, cine m-a pus sa chiulesc de la orele de sport?! M-am speriat cand am auzit din spate vocile politistilor care strigau dupa mine sa ma opresc. Dar nu ma puteam opri acum. Nu cand eram atat de aproape. Nu puteam ajunge la inchisoare. Am decis sa-i ignor. Daca fugeam la masina, m-ar fi putut prinde din urma si ar fi prins-o si pe Brook. Am luat-o pe o scurtatura, care era acoperita de zapada. Speram ca zapada sa-i incetineasca, dar se pare ca nici eu nu eram o exceptie.

"Am nevoie de ajutor!"

- Cu ce crezi ca te-as putea ajuta eu?

"Fa in asa fel incat sa merg mai repede ca ei!"

Dupa nici o secunda, dupa ce-am gandit asta, picioarele mele nu mai atingeau solul. Pluteam. Cu varful atingeam suprafata neteda a zapezii. Eram uimita. Asta e Puterea Diavolului? Cate mai aveam de descoperit? Dar toate acestea trebuiau sa astepte. Trebuia sa ajung la masina, la Brook. Am continuat sa alerg. Trebuia sa ocolesc intreg parcul ca sa ajung in parcare. In spate, politistii nu erau mai prejos. Sunt bine antrenati. Am continuat sa alerg pana aproape de gardul de sarma ce despartea soseaua de parc. M-am oprit in fata. Trebuia doar sa-l mai sar si dusa eram. Mi-am pus mainile pe gardul din sarma si m-am agatat. . .Nimic nu ma mai putea oprii acum.

Am inlemnit atunci cand am auzit doua focuri de arma. Spre deosebire de mine, ei erau inarmati.

- Stai pe loc! E ultimul advertisment! Daca sari, trag!

Imi era teama ca voi muri sau ca voi putrezii intr-o inchisoare. . .

- Indeparteaza-te de gard. . .

Ce puteam sa fac? Trebuia sa-i ascult. Puteam auzii cum zapada scartaie sub talpa bocancilor pe care-i purtam, atunci cand ma departam de gard.

- Acum ridica mainile la cap, incet. . .Fara miscari bruste.

Deja imi imaginam cum celalalt tinea pistolul inspre mine, iar partenerul sau va sari pe mine si ma va aresta. . .Niciodata nu m-am gandit ca asa se poate sfarsii o intalnire. Ziua incepuse atat de bine. .

"Stii ca nu trebuie sa te abtii, nu?"

"Doar n-am sa-i ucid. Ei doar isi fac meseria. . .Am fost o fata rea. Cum ai spus si tu, trebuie sa-mi asum consecintele."

"Gresit, Faith. Toti oamenii sunt rai. Si trebuie pedepsiti. De unde stii ca acesti politisti nu sunt rai? Unul frecventeaza cluburile de streaptease, iar celalalt se imbata si-si bate familia acasa."

"De unde stii tu asta? De unde sa stiu ca nu minti?"

" Sunt Diavolul, scumpo . . .Eu stiu totul."