Victim Of Ecstasy

Capitolul 12: Regrete

Brook P.O.V.

Imi deschid incet ochii si primul lucru pe care-l vad este tavanul camerei mele. Imi intorc usor capul spre fereastra si observ ca afara ninge puternic. Zapada alba s-a asternut pe pervazul geamului.  Imi mut capul in partea cealalta si o vad pe Faith, care doarme, acoperita doar de un cearceaf alb si subtire. O privesc intr-un mod ingrijorator. Incerc sa-mi amintesc ce s-a intamplat noaptea trecuta. Ma uit in jos si constientizez ca si eu sunt goala, acoperita doar de un cearceaf. . .Acum imi amintesc. . .Faith s-a intors, ne-am sarutat si dupa cred. . .cred c-am facut dragoste. Cum se face ca nu pot sa-mi amintesc? Nu imi amintesc nimic. Nici nu stiu cum am ajuns aici de la parter. Este atat de straniu. Ma uit la Faith si la felul inocent in care doarme. Exact ca in acele dimineti. . . Mi-e dor de ele. . .Mi-e dor de Faith a mea.

Vantul spulbera zapada asternuta la geam, ducand-o mai departe. Iarna este un anotimp atat de confuz. Ma ridic usor si-mi asez o perna la spate, privind in gol. Cum se face ca politia n-a venit inca? Oare ei nu o cauta ? Sau ceea ce a facut nu e atat de grav.? Sau. . .Poate e o greseala. Poate asistenta a vrut sa-mi faca o farsa. Nu e deloc amuzant. . .Inchid ochii si incerc sa ma calmez.

"Mi-am ucis parintii, Brook!"

Aceste amintiri ma fac sa tresar si inima sa-mi bata cu putere. Imi aduc bine aminte aceste cuvinte. Aceste cuvinte au venit de la Faith. Ar fi putut pur si simplu sa nu spuna. . .Dar mi-a spus. De ce mi-a zis? Vroia sa ma sperie? Stia ca tin la ea atat de mult si nu aveam de gand sa o tradez?

"Tu ma iubesti, Brook?"

Cred ca am ranit-o cand i-am spus ca nu stiu. Chiar nu stiu ce simt in acest moment. Mai e oare dragoste? Dispret? Confuzie? Teama? Cred ca toate la un loc. Unde esti Faith? De ce te-ai schimbat? Ce-ai devenit? Ce s-a intamplat in acele luni, dupa ce ne-am despartit? Oare e vina mea pentru ca esti asa? De ce au vrut parintii tai sa te ucida?

As vrea s-o intreb toate acestea. Nu vreau s-o fac sa sufere. Nici nu pot sa-mi inchipui cat a suferit dupa ce am parasit-o. E greu sa te desparti de persoana pe care o iubesti. . .Stiu, pentru ca si eu am suferit. Dar am crezut ca e mai bine asa. Ea sa fie cu familia ei, iar eu sa raman singura. Era cel mai bine. Pana te-ai intors, Faith. . .De ce te-ai intors la mine? Cum de ai avut puterea sa te intorci la persoana care ti-a frant inima?

Imi intorc din nou pivirea spre ea. Ii ating usor un fir de par si il dau de pe chipul ei angelic. Ma intreb ce-i in interiorul ei. Cum se simte. Si cum de isi regaseste intotdeauna linistea in bratele mele? Ce insemn eu pentru Faith? Cat de mult ma iubeste?

Oftez incet si imi retrag mana, punandu-le la gat. A trecut prin atat de multe. As vrea sa fiu acolo langa ea. Sa stie ca are pe umarul cui sa planga. Sa stiu ca are nevoie de cineva. Nu suport ca tine totul in ea. Oare dupa acel zambet ascunde ceva? Si daca ar ascunde. . .Ce este? Ce este atat de important incat sa tina ascuns de mine?

Faith nu e nebuna. Cu siguranta are o explicatie pentru toate acestea. Si daca e adevarat? Daca a ucis asistenta? La asta nu m-am gandit. Poate asistenta a vrut sa-i faca o injectie, iar Faith nu a reactionat deloc bine si a lovit-o si a ucis-o fara sa vrea. Apoi a fugit pentru ca-i era frica. Da, asta e. Trebuie sa fie.

"Ti-a fost dor de mine, iubito?"

Si cu vocea aceea barbateasca care mi-a intrerupt convorbirea cu asistenta? Cine era? Ce vroia? De ce mi s-a adresat iubito? Ma cunoaste? De unde stia cum eram imbracata? De ce ma urmareste? Si geamul acela. . .De ce a inghetat cand l-am atins?

M-am ghemuit usor. Sunt prea multe intrebari fara raspuns. De ce trebuie totul sa fie atat de complicat?. . . Nu vreau ca Faith sa ajunga la spitalul de nebuni. . . Dar nici nu vreau sa mai ucida si alte persoane nevinovate. Am intins mana si am cuprins-o pe a ei, strangandu-i-o. Ochii au inceput din nou sa mi se umezeasca. Faith e a mea. E tot ce am. . . Nu vreau sa mai raman singura. Cum a reusit copila asta sa o doresc si mai mult? E un dar. . . Dar eu n-am reusit sa apreciez acest dar. . .Imi pare rau, Faith. . .Imi pare rau pentru tot ce-am facut. . .

Am inceput sa plang si nu mi-am dat seama ca acele cuvinte le-am si rostit:

- Imi pare rau, Faith.

Nu am bagat de seamna, faptul ca Faith se trezise atunci cand eu incepusem sa plang. S-a ridicat pe coate si mi-a atins chipul, stergandu-mi lacrimile. Am tresarit si mi-am ridicat capul ,privirile noastre intersectandu-se. Priveam cu ochii mari si uzi fata ei somnoroasa, parul ciufulit. . .Imaginea pe care am crezut c-am uitat-o. Atingerea aceea mi-a trezit emotii pe care am crezut ca le-am uitat. Amintiri pe care am vrut sa le uit. . .Doar pentru ea. . .

- De ce plangi, Brook?

Vocea ei ingrijorata. Ochisorii aceia ce imi analizeaza fiecare stare. Persoana de care mi-e frica. . .si pe care o iubesc sta chiar in fata mea. Goala, cu trupul ei virgin si cu mana pe obrazul meu. Pielea ei asa alba si pura. Parul ei saten e asa de lung si firele sunt intinse pe toata suprafeta alba a pernei. Tot ce atinge ea devina mai frumos. Ea e frumoasa. E superba. . .E tot ce mi-as fi putut inchipuii vreodata. . .Mai mult de atat. Ea e perfecta. Ea a mea.

M-am napustit asupra ei si mi-am gasit alinarea la pieptul ei. Cred ca e surprinsa de reactia mea. Cred ca sta cu privirea spre tavan si se gandeste "Ce te-a apucat?". Mainile ei imi cuprind capul afundandu-mi si mai mult capul intre sanii ei. Imi da de inteles ca-i place. Ii place sa fiu langa ea. E asa de calda. Si inima ei bate atat de incet. E ca un ghiocel. Mica, plapanda, pura. Trebuie sa am grija ca acest ghiocel sa nu moara. . .Ea este motivul pentru care traiesc. Si-o vreau mereu langa mine. Pe veci.

Imi ridic capul si-o privesc. In ochii ei imi gasesc alinarea. Ochii aceia caprui care ma fac sa inteleg ca totul va fi bine. Ma ridic, impingandu-ma pe coate si-o sarut lung pe buze. Buzele ei mici, palide, dar care imi trezesc aceleasi emotii atunci cand o sarut. Si vreau mai mult si mai mult. Vreau ca toate astea sa nu se termine niciodata. Sa stam mereu asa. Sa ne sarutam mereu. Sa o strang in brate. . .In fiecare dimineata sa-i vad chipul. . .S-o vad cum doarme langa mine. . .Sa o simt. . .

Ma despart de buzele ei si-o privesc in ochi. Nu am cuvinte sa descriu ceea ce in mintea mea in acest moment. As putea sta asa o zi intreaga. Zambeste. Sa-i vad gropitele ma face sa chicotesc. De ce ea? De ce noi? Simt ca ea este raspunsul la toate intrebarile mele. Pur si simplu ma blochez cand o vad asa. Asa cum am vazut-o si in prima zi cand m-am indragostit de ea. Mi-am strans degetel intr-un pumn si m-am ridicat deasupra ei, continuand sa ma uit in ochii ei. Ochii mari ma fixeaza ceea ce ma face sa rosesc.

- Ma gandeam. . . ii spun eu rusinoasa. . .Ma simt ca o adolescenta care are pentru prima data fluruti in stomac. . .

- Hmm? murmura ea, vrand sa auda ce am de spus.

- V-Vrei sa iesi cu m-mine?. . .

- Gen: Sa luam micul-dejun in oras?

- N-Nu. Vrei sa iesi cu mine. . .la o intalnire?