Victim Of Ecstasy

Capitolul 21: Plecarea

Brook POV

Nu-mi venea sa cred ce-mi aud urechile. Fata din fata mea era chiar Faith?...Cea de care ma indragostisem nebuneste si pentru care as fi fost in stare sa misc muntii din loc?

- Ce-ai spus? M-am prefacut ca nu am auzit bine. I-am mai dat o sansa de-a schimba ceea ce spusese.

Ochii sai erau inundati in lacrimi amare.

- Am spus ca..ca te voi ucide.

In acel moment palma mea a facut contact direct cu obrazul ei trandafiriu. Sunetul impactului nu durase decat o fractiune de secunda, dupa care, liniste totala. Niciuna din noi doua nu scotea niciun cuvant. M-am trantit nervoasa de scaunul soferului si mi-am acoperit ochii cu mana. Si eu plangeam. Da, chiar plangeam. Eu care trebuia sa fiu puternica pentru amandoua. Ce se intampla cu mine? De ce nu pot face nimic? De ce ma simt inutila?

- In acest moment, sincer, chiar as vrea sa mor. Am aruncat aceste vorbe, fara sa-mi pese macar. De ce mi-ar pasa? Oricum, sa terminam cu asta. O faci acum si scapam amandoua din asta.

In acel moment am simtit doua brate in jurul capului meu, tragandu-ma in jos. Fath ma imbratisa la pieptul ei, in timp ce lacrimile i se scurgeau de pe obraji, pana pe barbie, cazand peste fata mea. Cum de nu am simtit?..Lacrimile lui Faith sunt atat de calde si de amare.

- Nu mai spune prostii, Brook. Nu poti murii...

- Dar chiar tu ai spus-o..ca ma vei ucide. Deci ce mai asteptam?

Isi sterse lacrimile cu maneca si imi ridica capul, obligandu-ma sa o privesc adanc in ochi. Ochii aceia indurerati..nu semanau deloc cu cei pe care-i vazusem atunci cand Faith ucise acei politisti cu sange rece.

- Stiu bine ce-am spus. Dar tu nu poti murii. Nu-ti dau voie sa mori, ai inteles? Te iubesc, Brook. Te iubesc mult.

- Dar...cum ma poti iubii si-n acelasi timp, dorii sa ma ucizi?

Am vazut cum a facut ochii mari si si-a mutat privirea..

- In acest moment chiar nu stiu ce se intampla cu mine, Brook. Deci sa incheiem subiectul...

- Dar eu vreau sa stiu...

- Ce ti-as putea spune daca nici chiar eu nu stiu ce se petrece cu mine? Crezi ca am vrut sa-i ucid pe cei doi politisti?

- Atunci de ce ai facut-o? I-am atins usor obrazul, mangaind-o. Tu nu esti o criminala, Faith.

Mi-a zambit slab si s-a apropiat de mine, sarutandu-ma pe buze.

- Multumesc, Brook. M-a imbratisat strans si mi-a soptit la ureche. Te rog, nu ma parasii. Mi-e teama.

Ce-as fi putut face? Nu puteam s-o las singura acolo. Chiar daca eram in pericol si riscam prea mult. O iubeam, in ciuda a tot ceea ce se intamplase. N-o puteam abandona. Era doar o copila orfana si...nebuna. Probabil.

- Nu-ti face griji, te voi proteja cu pretul vietii mele.

S-a apropiat si mi-a soptit la ureche:

- Stiu asta...

Dupa ce si-a ridicat mainile , m-a privit in ochi.

- Acum unde vom merge? Politistii vor ajunge aici cat de curand.

- Da, asa este. Cred ca cel mai bine ar fi sa fugim din oras.

Si-a lasa privirea in jos si si-a inclestat pumnul.

- Sau poate ar trebuii sa plec doar eu...

- Ce ti-a venit?

- Gandeste-te, Brook. Nu mai am pe nimeni aici. Deci ce rost mai e?..