Victim Of Ecstasy

Capitolul 15: Revolta

Brook POV

M-am urcat in masina , la volan si-am asteptat ca si Faith sa urce. S-a asezat  in fata cu mine, trantind nervoasa portiera. Niciuna din noi nu spunea nimic. Nu mai era nimic de spus. Cel putin, asa consideram noi. Linistea era una moarta. Cat de ironic.

- Sa plecam de aici. a zis ea dintr-o data , punandu-si centura.

- Nu pana nu imi explici ce s-a intamplat aici. I-am raspuns eu direct.

- Nu e nimic de explicat. Doi politisti au murit. Unul din ei s-a sinucis, iar celalalt s-a speriat, a facut infarct pe loc si-a murit.

- Nu sunt proasta, Faith.

- N-a zis nimeni ca esti.

- Stiu ce-am vazut. Tu i-ai ucis pe amandoi.

- Ti s-a parut.

Nu inteleg cum imi poate raspunde asa. Vorbeste ca si cum ar fi ceva normal sa omori oameni.

- De ce ai facut asta, Faith?

- Voiau sa ma omoare, Brook. Tu i-ai fi lasat sa te impuste ?

- Nu. Dar nici nu i-as fi ucis! Am tipat eu deodata la ea.

- Ai fi preferat sa ma prinda si sa ma duca la inchisoare?! Spune-mi! Vrei sa nu ma mai vezi vreodata?!

- Pai e de o mie de ori mai bine decat sa-mi fie frica sa nu mor!

S-a uitat la mine pentru cateva secunde. Stiam ca o ranesc, spunandu-i toate astea. Dar chiar nu mai puteam suporta sa stau cu frica de a fi ucisa.

- Ti-e frica de mine, Brook? Sau de moarte?

- Mi-e frica de amandoua. Dar mai ales mi-e frica de ceea ce ai devenit, Faith. Ce se intampla cu tine?

- Nu-ti pot spune. . .

- De ce?

- Pentru ca te-as pune in pericol.

- Cred ca e prea tarziu pentru asta. Asculta, cred ca cel mai bine ar fi sa te predai. Nu vei putea fugii toata viata. Te vor urmarii pana te vor gasii. Daca te predai de buna voie , iti vor da mai putin ani de sentinta.

- Te rog, Brook. .Nu face asta.

- Asta e ceea ce trebuie sa facem.

- Cui ii trebuie dreptate?! a zbierat ea dintr-o data. N-am nevoie de dreptate, eu am nevoie de tine, Brook!

- Cate minciuni mai vrei sa inghit?

M-a privit cu dispret. S-a trantit pe scaun.

- Mergem la sectie.

- Ce? Nu!

- De ce trebuie sa facem cum vrei tu? Uite unde am ajuns din cauza deceziilor tale idioate.

- Tu nu intelegi!

- Pai cred c-as intelege daca mi-ai spune!

- Nu pot.

- De ce?

- Pentru ca nu pot.

- . . .

- Brook.

- Da?

- Vrei sa te desparti de  mine. . din nou?

- Daca as face-o, tot nu te-ai oprii din ucis.

- Chiar iti pasa de oamenii aia mai mult decat de mine?

- Bineinteles ca nu, idioato! Te iubesc si nu vreau sa ajungi la inchisoare!

- Atunci de ce vrei sa ma predai?

- Pentru ca nu suport. . .e prea mult.

- Crezi ca pentru mine e usor?

- Ce sa fie usor?

- Sa ma prefac ca. . sunt bine.

- Te minti singura.

Am strans puternic volanul in maini. Simteam cum sangele imi zvacnea-n vene. Am oftat si m-am sprijinit de usa, masandu-mi fruntea cu o mana.

- Eu te iubesc, Brook. . .

- Poti sa taci odata?! Incerc sa ma gandesc . . .

Dupa ce a tresarit, a renuntat sa mai spuna ceva si si-a mutat privirea in partea opusa. Aveam nevoie de liniste. Trebuia sa gasesc o solutie.

- Daca mai stam mult aici ne vor prinde, Brook.

- Pe noi? Te rog, nu ma implica in crimele tale. Nu sunt complicele tau.

- Dar, Brook. . .

- Stii ceva?! De cand te-ai intors toata viata mea a devenit un cosmar! Tu chiar esti nebuna!  De ce nu ai putut ramane cu familia ta? Am facut ce era mai bine pentru amandoua!

- Mie nu-mi era bine cu ai mei!

- Atunci nu-i de mirare c-au vrut sa te ucida!

Nici eu nu puteam crede ceea ce spuneam. Nici nu constientizam cat de mult ingreunam situatia pentru amandoua. Faith ma privea la fel: speriata, nevenindu-i sa creada ceea ce se intampla.

- De ce nu pleci ? Sa ma lasi dracu' in pace!

O priveam indiferenta. Acest comportament nu-l aveam decat cu persoanele pe care le dispretuiam. . .

- Nu intelegi, Faith? Nu vreau decat sa-mi traiesc viata. Iar tu-mi stai in cale. . .

- Eu-ti stau in cale? Pana acum ziceai ca sunt totul pentru tine, ca ma iubesti. . .

- Da, pai nu-mi vine sa cred c-ai crezut. . Era constienta ca nu vom putea ramane pe vesnicie impreuna?

- Ba putem!

- Faith, asta nu e lumea ta imaginara! E realitatea! E o realitate cruda, din care nimeni nu te mai poate trezii acum.

- Brook, dar eu. .

- Nu mai esti o fetita, Faith. Nu mai ai nevoie de protectia mea. Pleaca din orasul asta, refa-ti viata alaturi de altcineva.

- Brook?

- Da?. .

- . . .

- Spune, Faith!

- Brook, eu te voi ucide.