Intru în casă şi văd că pe canapea mă aştepta Zayn.Îmi întorc capul în altă parte ca să nu observe că plâng.Vine la mine şi îmi întoarce capul spre el.Privirile ni se întâlnesc iar apoi buzele noastre se unesc formând un sărut pufos.Îl iubeam mai mult decât pe mine dar eram încă supărată pe el.I-am dat o palma şi m-am pus pe canapea.Eram nervoasă.Se aşează lângă mine fără nici o jenă.
-Îmi spui de ce ai venit aici?
-Să văd ce mai faci,probabil........
-Află că sunt bine.Acum pleacă!
-Încet că nu te muşc!
-Nu zău!?Mi-ai arătat ce mult ţii la mine.
-Uite,vrei să ştii adevărul?
-Normal.Asta vreau să ştiu de când ai venit aici,Einstein!
-Dacă vrei să îl aflii atunci taci şi ascultă-mă.
-Bine.Dar dacă nu îmi spui adevărul te jupoi de viu.
-Mă asculţi?
-Da,bine.
-Emma,eu nu sunt tatăl copilului Mirei.
-Atunci cine e!?Mama!?
-Ai zis că mă asculţi.
-Bine,scuze.
-Revenind.Recunosc că m-am culcat cu ea dar am folosit micuţa chestiuţă.Nu eu sunt tatăl copilului.Ea vrea să ne despartă iar.De ce nu înţelegi?
-Poate nu vreau să înţeleg.....Dacă ea chiar vrea să ne despartă,de ce părea aşa convingătoare?
-Emma,ştie să joace teatru.Probabil e altcineva tatăl şi nu ştie cum să se scoată astfel încât să şi profite.
-Nu ştiu Zayn....
-Emma,crede-ma.Nu te-aş înşela în privinţa asta.
-Zayn,e a nu ştiu câta oară când te iert.Cât crezi că o mai putem ţine aşa?
-Cât va fi nevoie.
-Dar tot trebuie să îmi aduci dovada că nu minţi.
-Ştiu.Acum putem ieşi afară?
-Sunt cam obosită.
-A,bine.Ne vedem mâine dragoste!
-Sgur.
Urc sus cu o stare de rău.Nu mai puteam respira.Mă duc în baie şi îmi dau cu apă pe faţa.Mă uit în oglindă.Unde era fata aceea mereu cu zâmbetul pe buze care nu era afectată de nimeni şi de nimic?Unde era acea fată care avea o viaţa perfectă?A mancat-o Bau Bau?Nu cred.Undeva în sufletul meu această fată mai exista,doar că era ţinută captiva.Probabil o să fie eliberată intr-o zi.Poate.............
Mă arunc în pat şi adorm imediat.Acum că a apărut şi Xander ce o să mă fac?Pe cine o să aleg?Pe toţi trei îi iubesc la fel de mult.Xander are ceva aparte.Mă face să mă simt bine de parcă m-ar cunoaşte de o viaţă.Nu ştiu ce să fac.Sunt confuză.
-----------------------------------
Nu pot să nu mă gândesc la ea.E aşa de frumoasă!Ochii aceia
irezistibili,acel păr negru luminos şi zâmbetul acela fermecător mă fac să mă gândesc numai la ea.Revino-ţi Xander!Ea nu o să se uite la tine niciodată!Cred că m-a şi uitat până acum.Simt că mă îndrăgostesc de ea.Aş vrea să o mai văd o dată.Doamne,ce prost sunt!Doar mi-a dat numarul ei.Nu,nu o sun acum.Probabil doarme.
Mă duc până la bucătărie să beau apă.Ies din bucătărie şi merg sus.Ce goală era casa asta fără ei.Da,despre părinţii mei e vorba.Au murit acum.....ceva timp.Îmi e dor de ei.Suspin şi mă pun în pat apoi adorm cu găndul la Emma.Cred că m-am îdrăgostit....iar.
