Urc sus şi când intru îl văd pe Zayn cu testele în mână.
-Emma, ce e cu astea?
-Nimic....
-Cum nimic?
-Eu......
-Tu ce?
-Nu sunt ale mele.
-Dar ale cui? Ale mele?
-Sunt ale mamei.
-Nu zău?
-Sun-o şi ai să vezi.
Acum ştiam că o să fiu prinsă. Ce să fac? Atunci vine şi Zayn.
-Emma, de ce mă minţi?
-Nu am putut să îti spun.
-De ce?
-Pentru că tatăl.....nu eşti tu.
-Xander e, nu?
-Mhm.
-Emma, de ce m-ai minţit?
-Eu.....
-Gata Emma. Nu mai putem continua aşa.
Apoi pleacă. Eu cad în genunchi şi încep să plâng. De ce e lumea aşa crudă? Urc sus şi mă îmbrac cu ceva lejer şi ies afară. Ajung la fântâna arteziană unde l-am întâlnit pe Zayn. Mă aşez pe marginea ei şi încep să plâng. De ce nu a avut grijă Xander? Acum a plecat iar eu am rămas singură, fără nimeni.
Lisa m-a abandonat dintr-o prostie iar Zayn, m-a bandonat pentru prostia mea. Meritam să fiu singură dupa cât de proastă am fost. Atunci îmi iau telefonul şi îi dau un mesaj lui Xander. Când să dau Send îmi amintesc că a plecat.Acum şi-a găsit să plece? Oricum nu e vina lui. E a mea. Încep să plâng şi mai tare când îmi vibrează telefonul. Am primit un mesaj.
*Sărăcuţa de tine. Ce o să faci acum fără Zayny al tău? Ţi-am spus că ăsta e doar începutul. O să mai urmeze multe.*
Iau telefonul şi îl arunc în apă.
Ies din parc şi merg ca nebunii pe stradă. Acum cine naiba mai e şi Anonimul ăsta? M-am săturat de el. Plimbându-mă de nebună prin Londra am observat că m-am rătăcit. Super! Unde dracu mă aflu? Nu aveam nici telefon şi se mai şi întuneca. Bravo Emma! Eşti genială! Atunci mă simt urmărită aşa că încep să fug. Ajung într-un cartier retras şi mă ascund
după un tomberon. Speram să nu mă vadă dar, ghinion, specific mie, m-a văzut. Se apropie de mine şi din cauza tensiunii nu mai apuc să văd cine e că leşin. Bun moment, Emma. Bun moment.
De ce m-a minţit? Acum sunt sigur că relaţia noastră nu o să mai poată fi salvată niciodată. Ajung acasă plin de draci. Intru şi trânt uşa.
-Zayn, ce s-a întâmplat? De ce eşti nervos?
-Nu, nu sunt bine! Sunt nervos din cauza ta! Ce te-a mâncat pe tine să ma desparţi de Emma?
-Dar fiule, ea nu era potrivită pentru tine.
-Pentru mine nu era, dar pentru Xander a fost bună!
-Ce vrei să spui?
-Nu te face că nu ştii. Tu m-ai luat de lângă Emma ca să o poată avea Xander. Merci mult mamă!
Urc sus spărgând o vază în urma mea. Eram plin de nervi. Nu pot să cred că propria mea mamă mi-a făcut aşa ceva. Oare unde o fi Emma? Sper că e bine. Totuşi nu e vina ei că boul ăla de Xander nu ştie decât să si-o tragă. Mai stau puţin pe gânduri şi ies la o plimbare. Poate mă simţeam mai bine după.
