Era Mira.
-Ce faci nebuno?Am auzit că sărăcuţa Selena are nervi pentru că ai înfruntat-o.
-De nervii eu nu mai pot eu.Mă doare fix in fund!
-S-a intamplat ceva?Esti cam nervoasă.
-Nu sunt.
-Ok.Mergem acasă?
-Da.
Am pornit spre casă povestind tot felul de lucruri si bârfind pe toată lumea.Fiind prinse in transa noastră nici nu am observat-o pe săraca Lisa care alerga gâfâindind în urma noastră.
-Voi aveţi dopuri în urechi?Ce dracu' nu mă auziţi?
-Scuze dar eram prinse în poveşti.(Eu)
-Băbuţe mici ce sunteţi.(Lisa)
-Mai eşti supărată?(Eu)
-Normal.
-Lasă că ITi trece până te măriţi.(Mira)
-Nu mai spune!Să vezi ce iţi fac!
Au inceput să fugă una după alta ca nişte nebune.Ce copile!
-Ne vedem mâine!(Mira)
-Dacă mai trăieşti!(Lisa)
Am mers acasă râzând ca o nebună.Cănd eram aproape de casă cineva mă prinde de mână.Era Jake.
-Hey papuşă!
-Ce vrei?
-Am venit să imi cer scuze că am fost aşa arogant azi.
-Nu are nimic.Nu m-am supărat.
-Poţi să vi până în parc?Mai povestim şi dinastea.
-Sigur.
Ne îndreptăm către parc pălavrăgind despre tot felul de subiecte.
-Auzi.
-Da.
-ţie îţi place de Zayn nu-i aşa?
Mă înroşesc de parcă eram o roşie si îi răspund uitându-mă in altă parte.
-Nu îl plac.Ce-ţi veni?
-Recunoaşte.Eşti moartă dupa el.
-Nu sunt bine?
-Ba eşti.
-Ba nu.
-Ba da.
-Ba nu.
-Ba nu.
-Ba da.
-Vezi că îl placi?
-Termină odata că nu am chef.
-Bine.Dar să ştii că el te place.
-Nu mă place.
-Ba da.Azi de ce crezi ca ţi-a luat apărarea?De flori de măr?
-Poate.
-Nu mai fi ironică.E adevărul.
-Până nu aud aşa ceva din gura lui nu pot crede.Nu mă mai enerva!
-Dar....
-Eu plec.Când ai de discutat ceva important cu mine atunci o să ITi vorbesc.
Plec îngândurata acasă.Oare era adevărat tot ce îmi spunea el?Nu are cum.Zayn nu s-ar uita niciodată la una ca mine.
Intru pe uşa si văd că mama era în bucătărie.
-Bună mama!
-Bună draga mea!De ce ai venit aşa târziu?
-Am mers în parc.
-Bine.Ce vrei sa mănânci?
-Păi aş vrea nişte cartofi prăjiţi cu cremvurşti şi sosul meu special.
-O să fie gata peste o jumătate de oră.
-Ok.
Merg in camera mea şi îmi pun căştile în urechi.Muzica mă relaxa cănd eram nervoasă sau neliniştită.Nu ştiu ce să fac.Să cred ce a spus Jake?Stau aşa până e gata mâncarea.Mănânc şi apoi mă pun în faţa laptopului.Intru pe Facebook.Încep să vorbesc cu Lisa despre tot ce am
păţit azi.
-Nu ştiu ce să mai fac.Să cred ce mi-a zis?
-Eu zic să îi ceri o dovadă.Din căte îl ştiu eu nu prea spune adevărul.
-I-am zis asta si tot insistă că zice adevărul.Poate minte ca să mă faca de râs.
-Nu se ştie.Eu trebuie să plec cu mama la cumpărături.Ne vedem după.Ok?
-Sigur.Spor la cumpărat!
-Merci mâţucă!
Mai stau pe Facebook ca să mă joc.După jumătate de oră de plictiseală mă decid să ies la o plimbare.Aveam nevoie.
Am început sa colind cu privirea in pământ străzile Londrei care acum erau pustii şi reci.Fiind prinsă în găndurile mele mă ciocnesc de un baiat.Era Jake.
-Iar nu vezi pe unde mergi?
-Scuze.
-Lasă.Oricum eu sunt de vină.
-în fine.
-Ai deschis Facebook-ul azi?
-Nu.De ce?
-Păi e ceva foarte interesant.Uita-te când ajungi.Eu plec.Ne mai vedem.Bye!
-Bye!
Merg acasă fiindcă acel chef nebun de a mă plimba dispăruse.A inceput sa ploua foarte tare iar eu eram la naiba în praznic.Eram departe de casa mea şi nici nu vedeam vreun loc să mă adăpostesc.Deodată cineva îmi
întinde o umbrelă.Era chiar..................
Cine credeti că era?
