33

319 7 0
                                    

Mă uit şi văd că pe pat mă aştepta un bichon micuţ şi alb.

- Ce pufoşenie micuţă! Cine te-a lăsat aici prăjiturică mică?

Atunci cineva mă sărută pe gât. Mă întorc şi îl văd pe Zayn.

- Zayn! Ce faci aici?

- Am venit să îţi aduc un cadou.

- Tu ai adus pufoşenia asta?

- Da. Dar văd că îţi place mai mult de el decât de mine.

- Nu e adevărat. Tu vei fi mereu pufoşenia mea.

- Awww...cred.

- Muţumesc.

- Cu plăcere. Păi, eu trebuie să plec.

- Dar....

- Ne mai vedem.

- Of, bine....

Mă sărută scurt şi pleacă. Mă aşez pe pat îmbufnată şi încep să mă joc cu căţelul. Era băiat.

- Fluffy, de ce e aşa rece? Nu mă mai iubeşte?

- Mrrrr.

- Da, ştiu. Nu are cum.

Mă întind pe spate şi adorm cu Fluffy în braţe. Dimineaţă mă trezesc cu o lene cumplită. Mă ridic şi văd că Fluffy era pe jos pe spate. Ce scump era. Merg să facun duş apoi îmi iau un tricou şi o pereche de colanţi şi merg jos. Da, azi nu vroiam să ies din casă. Leneveam toată ziua până diseară. Atunci îmi dădeam petrecerea. Intru în bucătărie unde sunt întâmpinată de mama şi Jason. Da, tata era iar plecat ca de obicei.

- La muţi ani, draga mea!

- Merci mamă!

- La mulţi ani, sister! Uite.

- Ce e?

- Deschide-o.

O deschid şi văd un inel cu findiţă neagră.

- Merci mult, piticot. Eşti cel mai bun.

Îl strâng în braţe apoi vine la mine mama.

- Scumpo, asta e din partea mea.

Imi întinde o cutie puţin mai mare decât a lui Jason. O deschid şi văd un set de bijuterii tot cu fundiţă neagră.

- Mulţumesc mult. Sunteţi cei mai buni.

- Cadoul de la tatal tău ajunge diseară.

- Bine.

- Când începe petrecerea ta?

- Cred că la 19.

- Bine. Acum e 12.

- Mamă, cât am dormit.

- Destul.

Mănânc apoi merg sus şi mă uit până la 16 la TV apoi încep să mă pregătesc. Doar aveam pentru ce, nu? Îmi iau rochia, îmi ondulez părul, mă machiez şi îmi pun bijuteriile primite. Arătam bine. Îmi iau pantofii şi o sun pe Lisa.

- Nebuno, unde eşti?

- Mă pregătesc.

- Eu sunt gata.

- Bine, ne vedem în 10 minute.

Închid telefonul şi merg jos în sufragerie. Mă aşez pe canapea şi o aştept pe Lisa. După 15 minute apare şi ea.

- La mulţi ani Emma!

- Merci.

- Asta e pentru tine.

Povestea unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum