27

350 8 0
                                    

Văd mesajul şi scap telefonul. Lisa se uită la mine confuză.

- Emma , ce e?

- Am , nimic. Eu trebuie să plec. Ne vedem mai târziu , bine?

- Ok......

Ies pe uşă şi merg niciunde. Cine putea fi acest anonim? De ce trebuia să o implice şi pe Lisa şi pe Blake? I hate ya! Dacă îl găsesc îl omor. Am ajuns iar la fântâna arteziană unde îmi ,,pierdusem,, telefonul. Mă aşez pe marginea fântânii şi încep să meditez la viaţa mea. Totul părea să fie perfect dar acest anonim a stricat totul. Trebuia să îl găsesc. Dar cum? Londra asta era aşa de mare. Nu prea aveam timp fiindcă nu

ştiam ce avea să facă cu Blake.

Mă ridic de pe marginea fântânii şi merg încet pe stradă fără nici o destinaţie. Îmi sună telefonul şi răspund.

- Alo?

- Bună , Emma!

- Ok, who my chicken are you?

- Nu mă lua cu pui că sunt alergic.

- Hai pa! Cine dracu eşti?

- Dacă vrei să aflii unde e Blake ar trebui să mă respecţi.

- Eşti anonimul ăla?

- Yap. Te-ai prins şi tu. După ce ţi-am dat atâta mură în gură.

- Du-te mă. Să vezi ce mură in pu....frunte îţi dau.

- Bine , bine. Hai la vechiul depozit şi poate....

- O să ne-o tragem? Am , nu ştiu dacă am chef acum. Poate o cafea , ceva.

- Eşti nebună.

- Da , mi s-a mai spus iubirică mică.

- Bine , ne vedem acolo.

- Asta e o întâlnire sau ne jucăm de-a hoţii şi bardiştii?

- Las-o baltă. Să fi acolo peste 15 minute.

- Bine , scumpii.

Îmi închide. Ştiu , I am crazy and I know it. Mă îndrept spre

nenorocitul ăla de depozit cu picioarele mai mult încâlcite de somn. Stai , mie îmi păsa de Blake. De ce îl luam peste picior pe cartoful ăla? Ajung acolo şi intru. Deja devenea serioasă treaba.....sau mnu.

- Ok. Where my.....aoleu.

Mă uit şi îl văd pe porcul de Ryan cu pudră de bebeluşi în cap.

- Oh , vas happening here?

- Un accident de căcălică.

- Really?

Mă duc şi îl iau pe Blake şi îl schimb. Îl iau apoi şi merg la Ryan.

- Pentru ce a trebuit să mă chemi până aici?

- Am vrut să te văd şi na.

- Pentru asta l-ai răpit pe Blake?

- Mhm.

- Eşti loca băi?

- Putin.

- Lisa moare de îngrijorare acasă şi tu?

- Eu....

Vine şi mă sărută. Îi dau o palmă încât după asta mă durea palma.

- Nici nu ştiu de ce am putut să ţin la tine. Crezi că mă poţi prosti iar? Nu merci.

Povestea unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum