-Zayn!
Mă uit şi văd că nenorocitul acela fugise. Mă duc la Zayn şi îi iau capul în mâini. Mă privea cu ochii înlăcrimaţi.
-Zayn, te rog iartă-mă. Te rog....
-Emma.....te iubesc.
Apoi a închis ochii. Am rămas mută. Oamenii au sunat la salvare care a sosit imediat. L-au luat şi l-au dus la spital. Eu încă eram îngheţată. Nu îmi venea să cred. Îl vedeam cum suferă pe nenorocita aia de targă. Am căzut în genunchi şi nu schiţam nici un gest. Vine Lisa la mine şi îmi pune mâna pe umăr apoi leşin. Şocul era prea mare.
Mă trezesc peste câteva ore într-un pat de spital şi cu capul bubuind din toate părţile. Mă ridic în fund şi o observ pe Lisa că stătea pe un scaun lâgă mine, dormind. Mă ridic încet din pat dar nu mă pot ţine pe picioare şi cad în fund. Se trezeşte Lisa şi vine la mine.
-Eşti nebună femeie? De ce nu ai stat în pat? Vroiai să te văd cu cracii în sus pe aici?
Am încercat să vorbesc dar nu puteam. Ceva mă ţinea în loc.
-Emma?
Se sperie şi fuge după un doctor. După câteva minute ajunge doctorul şi mă consultă apoi spune.
-Domnişoara a suferit un şoc prea mare pentru a mai putea vorbi.
-Dar îşi va reveni,nu?
-Sigur, dar nu ştim cu exactitate când.
Docotorul iese iar eu încep să plâng. Mi-am amintit de Zayn şi de cât de proastă am fost. Oare ce se va întâmpla cu el? Trebuie să aflu.
-Emma, vrei să te duc la el?
-Mhm.
Mă prinde de mână şi mă duce la un salon. Acolo mă uit pe geam şi îl văd pe el. Stătea pe patul ăla aproape fără viaţă înconjurat de doctori. Încep să îmi curgă lacrimile şi să mă gândesc că din cauza prostiei mele e acolo. Mă hotărăsc să intru. Apăs încet clanţa şi păşesc cu groază spre patul lui. Mă aşez pe micul scăunel cafeniu şi îi iau mâna.
-Zayn, dacă mă auzi, te rog să mă ierţi. Nu am vrut să fac asta. Te iubesc Zayn şi sărutul acela a fost o simplă greşeală. Dacă mă auzi te rog trezeşte-te! Pentru mine! Te iubesc mult Zayn şi nu vreau să te pierd. Văd că eşti prea supărat pe mine ca să îmi vorbeşti.
Iau lanţişorul meu şi i-l pun în mână.
-Dacă mă iubeşti, te vei trezi. Forever şi Always se leagă. Of, Zayn. Nu uita că te iubesc mult.
Îi las lănţişorul în mână şi ies din salon. Cu el puteam vorbi dar cu ceilalţi nu. Mă duc la Lisa cu lacrimi în ochi.
-Vrei să chem doctorul?
-Mhm.
Merge şi cheamă doctorul.
-Domnule doctor, cum se simte Zayn?
-Lisa, e în stare critică. Nu ştim dacă îl mai putem salva. Lovitura aceea l-a afectat puternic la cap.
Atunci încep să plâng şi fug în salonul meu. Plângeam cu strigăte de parcă eram nebună. De ce a trebuit să îl întâlnesc pe Xander? Nu e vina lui, e a mea. Ce o să mă fac acum? Plâng până vine Lisa la mine şi mă ia în braţe.
-Emma, hai acasă.
Mă ridic înaintea ei din pat şi ies din spital. Am ajuns cu greu acasă. Când am intrat am văzut-o pe mama că stătea pe canapea. Mă duc la ea şi o strâng puternic în braţe. Aveam nevoie de asta. Mă simţeam ca ultimul om de pe planetă. Ce am făcut să merit viaţa asta cruntă?
-Emma, Lisa mi-a povestit totul. Îmi pare rău. Acum du-te şi
odihneşte-te. Dacă primesc ceva veşti te anunţ.
Dau afirmativ din cap şi merg sus. Mă trântesc în pat şi îmi pun toate gândurile în ordine. Iau telefonul şi ascult piesa Memories. Îmi amintea de Zayn şi de tot. Vroiam să mă descarc şi piesa asta reuşea. Într-un final adorm cu gândul la Zayn şi la clipele petrecute cu el. Lănţişorul de la el îl aveam la gât.
-------------------------------------
Sărăcuţa Emma. A trecut prin atâtea. Sper ca Zayn să se facă bine. Dacă nu, Emma o să fie distrusă. Mă decid să ies prin parc să iau o gură de aer când mă ciocnesc de cineva. Era Chris.
-Ce mai vrei şi tu?
-Lisa, stai...
-Ce vrei?
-Vreau să ne împăcăm. Am aflat ce fel de persoană e Mira.
-Crezi că eu o să pun botul iar? Am o întrebare.
-Spune.
-Dacă nu ai fi aflat că Mira te înşela, mai veneai la mine?
-Eu...eu.....
-Îţi spun eu răspunsul tău. Nu te-ai fi întors la mine atâta timp cât aveai cu cine să ţi-o tragi. Îmi pare rău Chris dar nu te pot ierta.
Atunci vine şi mă sărută. Mă îndepărtez de el şi îi dau o palmă apoi plec. M-am săturat ca toată lumea să mă ia de proastă. M-am săturat să creadă că mă pot influenţa oricând. M-am săturat. Ajung acasă şi mă pun şi eu pe bocit. Halal viaţă.
Ce post eşti Xander. Cum ai putut să o săruţi de faţă cu Zayn? Acum mă va urî. Sper ca Zayn să se facă bine. Mă duc şi îmi iau vechea mea jachetă de piele primită de la mama. Părinţii mei au murit în urmă cu 3 ani. După moartea lor am rămas singur, doar cu bunicii mei.
Acum un an, ambii mei bunici au murit într-un accident de maşină iar toată moştenirea mi-a rămas mie. Unii ar spune că mă simt bine dar e al naibii de greu să stai singur pe pământul ăsta. E foarte greu! Sper ca Emma să fie bine.
Îmi iau jacheta pe mine şi mă urc în maşină cu gândul să fac o plimbare lungă prin împrejurimi. Ajung la fosta noastră casă unde am copilărit până să moară părinţii mei. Mi-a curs o lacrimă şi am intrat înauntru. M-au cuprins fiori în tot corpul şi simţeam o durere în piept. Da, cred că asta se cheamă părere de rău.
Ajung în camera mea şi iau de pe un dulăpior mic jucăria mea preferată din copilărie. Era un toboşar. Îi lipsea un băţ dar avea atâtea amintiri întipărite în el. Îl pun înapoi şi ies din casă cu o lacrimă cristalină pe obrazul meu. Mă urc în maşină şi îmi continui plimbarea liniştit.
Mă trezesc şi văd că era ora 18. Mă ridic leneşă din pat şi merg să fac un duş. Mă tot gândeam la Zayn. Oare în ce stare e? Ies din duş şi mă îmbrac cu nişte blugi şi o bluză pe umăr şi teneşi şi îi dau un mesaj Lisei. Ies din casă şi mă îndrept spre spital. Ajung acolo şi o văd pe Lisa că mă aştepta pe o băncuţă din faţa spitalului cu capul plecat. Mă
duc şi mă aşez lângă ea pe bancă.
-Emma, dacă ai ştii câte am păţit azi. M-am întâlnit cu Chris şi mi-a zis că vrea să ne împăcăm. L-am întrebat dacă ar mai fi vrut să fie cu mine dacă nu ar fi aflat de Mira şi de Nick şi din starea lui mi-am dat seama că nu. Acum, vrei să mergem la Zayn?
-Mhm.
Ne ridicăm şi mergem la salonul lui Zayn. Ajunsă acolo mă uit pe geamul salonului şi rămân speriată. Zayn nu mai era acolo. Mă duc la Lisa şi îi tot arătam uşa salonului.
-Emma, ce e acolo?
Eu tot îi arătam şi nu înţelegea.
-Lisa, Zayn nu mai e în salon!
-Emma,tu ai vorbit?
-Se pare că da. Acum hai să vezi.
O duc acolo şi rămâne şi ea mască.
-Emma, doar Zayn nu a....
-Nici să nu te gândeşti. Nu are cum! Nu are!
Mă apucă plânsul şi mă aşez pe scaun. Unde putea să fie Zayn? Atunci aud o voce cunoscută. Era doctorul. Fug la el.
-Domnule doctor, unde e Zayn?
-Emma, vorbeşti!
-Asta nu e important! Unde e Zayn?
-Păi...............
-Păi ce?
-A venit mama lui şi l-a luat.
-Adică s-a făcut bine?
-Da. Doar că avea probleme cu piciorul. A venit mama lui şi l-a luat spunând că pleacă din oraş.
-Ce!?
-Aşa e. Au plecat acum 2 ore.
-Nu se poate.
-Dacă ai nevoie de altceva, anunţă-mă
-Bine.
Mă duc la Lisa cu ochii în lacrimi. Cum a putut scorpia aia de maică-sa să îl ia de lângă mine? Recunosc că nu sunt preferata ei dar nici chiar aşa.
-Lisa....
-Ce e?
-Scorpia aia bătrână l-a luat şi a plecat cu el.
-Ce scorpie?
-Maică-sa.
-Of, ştiam că o să intervină între voi.
-Lisa, ce să fac acum?
-............
-Lisa?
Atunci o văd cum cade jos sub ochii mei.
-Lisa! Lisa, ce ai? Doctore!
Am chemat doctorul şi au dus-o într-un salon. I-au făcut nişte analize şi aşteptam să sosească. Atunci s-a trezit şi Lisa.
-Ce s-a întâmplat? Mă doare capul!
-Ai leşinat.
Atunci intră doctorul.
-Domnule doctor, ce a pătit Lisa?
-Emma, am o veste bună.
-Serios?
-Da. Domnişoara Lisa este însărcinată în 2 luni.
-Ce!?(Lisa)
-Lisa, felicitări!
-Eu plec fetelor. Dacă mai aveţi nevoie de ceva apelaţi la mine.
-Lisa, vei deveni mămică. Felicitări!
-Emma, nu.
-Ce e?
-Nu ai înţeles. Eu sunt însărcinată cu Chris.
-Serios?
-Da. În ziua aceea când ne-ai văzut.
-Oh, nu.
-Emma, ce mă fac acum?
-O să găsim o soluţie nu-ţi face griji.
-Să sperăm. Acum hai acasă.
-Hai. Nu mai vreau să mă gândesc la cotoroanţa aia.
Eu mă duc acasă iar Lisa mai merge prin parc. Ajunsă în camera mea încep să plâng iar. Cum a putut cotoroanţa aia să îl ia de lângă mine? Adorm cu gândul la Zayn.
De ce a trebui să se întâmple asta acum? De ce nu m-am gândit înainte? Acum sunt însărcinată şi fără nici un sprijin din partea tatălui. Ce mă fac? Ajung în parc şi mă aşez pe banca unde m-am întâlnit cu Chris prima oară. Încep să plâng până când cineva se aşează lângă mine. Mă întorc şi îl văd pe Chris.
-Lisa, de ce plângi?
-Pentru că sunt însărcinată, prostule!
-Cu cine?
-Cu mă-ta! Cu tine, boule!
Mă ridic de pe bancă şi merg acasă. Aveam nervii întinşi la maxim. Ma duc direct în camera mea şi încep să plâng. Adorm cu gândul la Chris.
De dimineaţă mă trezesc şi mă pregătesc pentru şcoală. Ies liniştită din casă când sunt strigată de Xander.
-Emma, vreau să îmi cer scuze.
-Ştiu Xander dar acum tot degeaba.
-Ce vrei să spui?
-Scorpia aia de maică-sa l-a luat şi a plecat cu el departe de Londra.
-Îmi pare rău.
-Nu ai de ce.
Atunci ne privim în ochi şi ne sărutăm.
-Emma, ai vrea să fim împreună?
-Da.
Încă mă simţeam rău după plecarea lui Zayn şi ştiind că nu se mai întoarce m-am decis să îi acord o şansă lui Xander. Nu aveam nimic de pierdut. Îl sărut şi plecăm la şcoală unde totul avea să fie plictisitor.
IN NOAPTEA DE ANUL NOU
Se pare că relaţia mea cu Xander merge bine. Nu ne-am certat deloc şi simt că nu o vom face prea curând. Lisa, este în continuare însărcinată dar nu s-a împăcat cu Chris. Eram la petrecerea de anul nou împreună cu Lisa şi ceilalţi colegi.
Ne distram de minune. Mai erau doar 5 minute până când avea să trecem într-un nou an. Eu povesteam cu Lisa şi încă câteva prietene când a venit timpul să începem numărătoarea. L-am chemat repede pe Xander.
-10,9,8,7,6,5,4,3,2.....1! La mulţi ani!
-La mulţi ani, Xander!
-La mulţi ani baby!
Ne sărutăm şi apoi continuăm petrecerea. Mă gândeam încă la Zayn. Oare ce o face acum?
Au trecut câteva luni de cănd mama m-a adus aici. De ce m-a desparţit de Emma? Ce avea împotriva noastră? Decât să fi stat fară Emma, mai bine muream. Sunt cu Nate la o petrecere de Revelion. Nate e cel mai bun prieten al meu. Mă duc să îmi mai iau un pahar de whiskey şi aud că începe număratoarea.
-10,9,8,7,6,5,4,3,2....1! La mulţi ani!
-La mulţi ani, Emma! Sper să ne revedem curând.
-La mulţi ani, Zayn! Sper să ne revedem cândva.....
Am mai băut câteva pahare de whiskey şi ajunsesem fleaşcă. Xander era la fel. A venit la mine şi a început să mă sărute. M-a luat pe sus şi m-a dus în cameră. Acolo mi-a dat rochiţa jos şi a început să îmi sărute gâtul. Gemeam de plăcere. Aşa am continuat toată noaptea, fericiţi.
Peste 1 an şi jumătate
Eram încă cu Xander. Ne iubeam mult dar încă în inima mea se afla Zayn. Încă îl iubeam şi nu pot nega asta. Îl voi iubi mereu. Eram acasă şi fiind zi de duminică m-am decis să ies cu Xander aşa că mă pregăteam să merg la el acasă. Mi-am luat nişte haine subţiri şi am pornit. Ajunsă acolo am ciocănit la uşă dar nu îmi răspundea nimeni.
Am apăsat clanţa uşor şi am intrat în casă. Nu era nimeni. Am urcat la etaj şi am auzit nişte sunete din camera lui. Am intrat şi am început să plâng. El era deasupra lui Mira, dezbrăcaţi.
-Ce se întâmplă aici?
-Emma, nu e ceea ce crezi.
-Nu, e ceea ce văd. Mira, te-am crezut prietena mea şi tu ce ai făcut? Mi-ai luat tot ce aveam curvă nenorocită! Iar tu, Xander, de ce mi-ai făcut asta? Eu ce ţi-am făcut? Vă urăsc pe amândoi.
Ies din casă nervoasă şi merg la un pod părăsit. Da, aveam de gând să mă sinucid. Nimeni nu şi-ar fi dat seama. Mă avânt să mă arunc când cineva mă prinde de mână.
-Nu cred că ai vrea să faci asta.
-Ba da. Vreau să scap de tot şi de toate. Nu mai suport.
-Eu nu cred că e alegerea corectă.
-Eu cred că da. Acum dă-mi drumul.
-Mnu.
-Lasă-mă!
Mă întorc şi rămân mască.
-Bună Emma!
Era .......
-Zayn!?
-Chiar eu. M-am întors baby!
