Mă întorc şi rămân mască.
-Zayn!?
-Chiar eu. M-am întors baby!
Mă duc şi îl strâng în braţe. Încep să plâng.
-Emma, gata. Ce ai pâţit de plângi?
-Zayn, l-am găsit pe Xander cu Mira.
-A, deci asta era...
-Zayn, te rog să mă ierţi. Nu ştiu ce am avut în cap.
-Nu îţi face griji. Am venit pentru tine.
-Dar de ce ai plecat?
-Mama m-a târât în New York cât eram încă slăbit.
-Îmi pare rău, Zayn.
-Nu ai de ce. E vina mamei. Are ceva împotriva noastră probabil.
-Zayn, cum de ai venit înapoi?
-Ştii că te iubesc, nu?
-Da.
-De aceea am venit.
-Ştii, Zayn...
-Ce?
-Şi eu te iubesc. M-am gândit tot timpul la tine.
-Şi eu.
Atunci începem să ne sărutăm. Mi-au lipisit buzele lui. Mi-au curs câteva lacrimi şi el a observat asta.
-Emma, de ce plângi?
-Mi-ai lipsit mult. Ştii cât am plâns când am alfat că scorpia aia te-a luat de lângă mine?
-Ştiu, Emma. Nici eu nu am fost mai prejos.
-Zayn, mai ai lănţişorul?
-Sigur.
Atunci a luat lănţişorul şi mi l-a pus la gât apoi el şi l-a pus pe al lui.
-Mergem şi noi undeva?
-Da, dar după ce trecem pe la Lisa.
-De ce?
-Să vedem copilul. Are un copil.
-Cu cine?
-Cu Chris!
-El e acolo?
-Normal că nu. Nu l-a lăsat să se atinga de ea.
-Bine, hai. Vreau să o văd şi eu.
Mergem pâna la casa Lisei glumind şi râzând. Ajungem aproape de casa ei când aud nişte ţipete. Erau ale Lisei. Fug repede iar Zayn mă urmează. Intru în casă speriată şi rămân mască. Lisa era moartă.....moartă după inelul de la Chris.
-Ce ai femeie nebună? Mă omori cu zile!
-Uite ce inel superb!
-Wow!
Era un inel superb. Era din aur alb cu un diamant stralucitor în vârf. Atunci apare şi Zayn.
-Unde-i nepoţelul nostru?
-Zayn, eşti nebun.
-Deci, Lisa, mă ierţi?(Chris)
-Hai la uşă şi îţi spun.
-Ok. -dând din sprâncene.
Ajung la uşa şi Lisa îşi pune inelul pe deget.
-Asta înseamnă DA?
-Asta înseamnă.....
Stă puţin şi îşi scarpină bărbia.
-Asta înseamnă......NU!
