Prolog

95 14 11
                                    

— Medic!

Sunetele obuzelor lansate inca imi tiuiau in ureche. Caram unul dintre pacienti pe umarul meu. Nu aveam timp de plans, insa imi doream asa de tare sa ma descarc.

— Ai dracului nemtalai! striga unul dintre soldati, miscati-va mai repede afara din infirmerie!

In spatele meu era Anna, una dintre infirmiere. Avea doi soldati pe umerii ei si incerca din rasputeri sa ii care. Avea pe cap acelasi batic pe care il purtam si eu. E nedrept cum o trateaza pentru ca e neagra. Mie mi-au usurat munca punandu-ma sa car doar un soldat cu o rana la picior, nu se compara cu ce avea ea. Lumea e nedreapta, si razboiul acesta este idiot. Nu voiam decat sa ii mai vad odata chipul. Parul lui negru care ii statea lipit de fata atunci cand tensiunea lui crestea.

"— Mainile tale, spune el uitandu-se la fata mea.

— Ce este cu ele?

— Atingerea ta, ii calmeaza. Este un dar, de la Dumnezeu.

— Nu.. am spus incet dezaproband intristata, Dumnezeu nu ar oferi ceva atat de grotesc.

— Tie iti pasa de oameni, Renee. Tratezi soldatii ca pe apropiatii tai. "

As da orice sa ii mai vad odata maneca uniformei, unde stiu ca se vede semnul medical. Cum am ajuns in stagiul acesta? Hah.. Totul a inceput cu invadarea nazistilor, s-au bagat peste Franta, si involuntar, mi-au ucis tatal.

 Totul a inceput cu invadarea nazistilor, s-au bagat peste Franta, si involuntar, mi-au ucis tatal

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Data inceperii: 15 octombrie 2016

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Data inceperii: 15 octombrie 2016

CageUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum