Cage

9. Cine esti tu, Renee Flora?

— Wie heißen Sie? ma intreaba neamtul, la care raman putin crispata. (1)

— Ich.. heiße... Bibi. (2)

— Ach, so! Bibi und? (3)

— Bibi Bauer.

Neamtul doar a dat din cap. Sper doar ca am nimerit un nume german, si nu unul evreiesc. M-a dus intr-un buncar de al lor. Spre deosebire de hainele lui Eugene, si a americanilor, ale lor erau destul de curate, si aveau la ei haine de iarna. Cand ma gandesc ca noi inghetam iar ei sunt bine mersi.

Analizam fiecare colt, chiar daca nu era mai nimic de vazut. Peste tot zapada si brelate. Cutii cu munitie, gropi sapate si arme. Am simtit ca ma trec toate apele cand am vazut nemti cu insemne americane drept suveniruri la ei. Se laudau cine avea mai multe si cat de mari erau gradele. Ma abtineam atat de mult sa nu spun ceva. Aveam noroc ca imi era frig si aveam motiv sa tremur.

Unul dintre ei mi-a adus o patura. M-a incantat faptul ca s-au gandit la mine. Posibil ca voiau sa ma tina in viata indiferent daca eram nemtoaica sau nu, ca sa adune informatii de la mine. Totusi nu vad ce informatii ar putea strange de la o simpla infirmiera frantuzoaica care stie doar cum sa spele niste bandaje si cum sa aplice frumusel niste alcool pe rani. Si probabil niste morfina daca te doare de iti vine sa te dai cu capul de pereti.

M-am infasurat cat de bine am putut in patura. Nu ma ajuta  cu nimic in plus, dar macar nu mai stateam cu ghetele in zapada, si asa poate aveau o sansa sa se usuce cat de putin in interior. Ma rugam din tot sufletul sa scap de oribilul deger. Ma gandeam la faptul ca, s-ar putea sa ma tina prizoniera in cazul in care descopera ca nu sunt o afurisita de nemtoaica si pe langa asta o sa abuzeze de mine.. Dumnezeu stie cum! Ori asta.. Ori o sa isi dea seama ca sunt o infirmiera zevzeca si o sa ma puna sa tratez ranitii lor. In orice caz, tot e rau.. Nu am de gand sa ii ajut, dar nu imi convine ideea nici de a fi sclava lor sexuala.

Bibi Bauer. Ce prostie mi-a putut veni in cap. Sunt atat de norocoasa ca stiam cateva nume. Apareau in ziare si mai ales multi artisti faimosi. Dar dintre atati.. Bibi Bauer. Cine sunt eu? In momentul de fata sunt Renee Flora? Sau am existat sa mai fiu atunci cand practic toata familia mea a fost ucisa? Sau in momentul acesta sunt Bibi Bauer, o nemtoaica capturata de armata americana si tinuta captiva de francezi?

— Stimmt es, dass wir die Krankenstation verbrannt? ma intreaba neamtul de langa mine. (4)

Simteam cum obrazii incep sa mi se aprinda. Eram nervoasa.. Sau eram trista? Abatuta.. Pierduta? Sunt in mijlocul nimicului, in Bastogne, langa un neamt, impreuna cu armata germana.. Si eu chiar vorbesc cu krautii astia! Am pastrat tacerea pentru un moment, imi clampaneau dintii prea tare in gura sa raspund. Am inspirat adanc gasindu-mi cuvintele intr-un final incat sa nu par enervata de afirmatia tampitului:

— Ja. Ich habe Glück, ich es geschafft. (5)

— Ich bin froh, dass Sie es geschafft, jetzt habe ich die wunderbare Chance, Sie zu treffen. (6)

Am cascat ochii la el. Chiar daca fata inca ma intepa. Am incercat sa imi ascund surprinderea, sa zambesc cumva. Dar la momentul acela parea super imposibil. Cum sa zambesc cand un kraut tocmai s-a dat la mine. Daca se apleaca sa ma sarute sau sa incerce altceva jur in fata lui Dumnezeu si a toti celor care au pierit inaintea mea ca ii iau Luger-ul din suport si ma sinucid.

Pana la urma am reusit sa schitez un zambet fals. Am incercat sa inchid ochii dar nu imi reusea. Ceva imi tot spunea sa casca ochii, sa nu adorm. Ceva rau avea sa se intample daca eu inchideam ochii.

" Sa nu dea dracu' sa adormi, Renee! "

Imi tot repetam in minte. Era ca un joc. O parte din mine tanjea super mult sa inchida ochii, dupa o istovitoare calatorie prin padurea Bastogn-ului. Iar cealalta parte, posibil cea prina de adrenalina si frica imi spunea sa raman in alerta. Ma simteam ca un spion pe jumatate prins. Ar trebuie sa ma angajez in serviciile speciale? Asta daca o sa mai existe vreun serviciu. Sau daca o sa mai traiesc.