Cage

4. Josephine innebuneste, la fel si eu

Soldatii continuau sa apara, lucru care ma termina complet. Cateodata, ca sa ma mai imbarbatez singura, ma gandeam la Eugene. Si la reactiile noastre cand ne vom intalni. Oare o sa ma ignore sau o sa ma bombardeze iar cu intrebari? Deoarece sunetul vocii lui e placut. A lui Alexander era dur, scurt si la obiect. Mai avea sincer.. Momente cand suna cristalin, si mereu mi s-a parut ca aceasta este adevarata lui tonalitate. De fiecare data cand avea vocea aceea dura nu prea suna a el. Personalitatea lui nu arata asa dura, nici macar nu este. Doar voia sa fie asa, si acum... Nu o sa mai gust niciodata din ea. Insa.. Ceva la Eugene ma calmeaza. Sa fie personalitatea lui usor rece, insa plina de bunatate si intelegere? Cand ma uit la el.. Simt dorinta, dorinta de a ajuta. E precum un Inger trimis de insusi Dumnezeu pentru a ma calauzi pe mine. O, tu, Eugene.. Oare asta sa fii?

M-am uitat scurt la sortul meu alb. Care.. Nu mai era alb demult. Ar trebui sa il scot si sa imi pun altul. Insa date fiind imprejurarile nu prea am timp nici sa imi leg mai bine siretul la cizma ca apare altceva mereu. Iar seara cand se linistesc apele.. Trebuie sa ma odihnesc atat de mult incat uit sa ma leg la sireturi.. Nici putere de a o face nu mai am. Insa de data asta a fost altfel. M-am asezat pe un scaun langa un soldat adormit si m-am aplecat sa imi leg ambele sireturi pentru ca de vreo ora-doua ma tot impiedic in ele si imi vine sa le blestem. 

Nu am putut insa sa nu remarc ajutorul lui Josephine. M-am gandit ca nu o sa faca nimic din cauza starii ei emotionale. Insa cine s-ar fi gandit ca o cruce este de ajuns pentru a ridica moralul cuiva? Una dintre infirmiere vine la mine, punandu-mi mana pe umar:

— Renee, am nevoie de..

— Imediat, am spus, lasa-ma putin.. Te rog. 

— Te simti bine?

— Tu te simti bine, Nina? am raspuns putin rautacios, tu crezi ca cineva de aici se simte bine? am inceput sa tip la ea. Suntem in mijlocul razboiului si tu ma intrebi daca sunt bine!

M-am ridicat in picioare incepand sa tip la ea si sa gesticulez in aer. Aceasa s-a dat cativa pasi mai in spate. Nu o condamn, si eu as fi facut-o daca aveam de aface cu o nebuna ca mine. Nu realizasem atunci, insa toti se uitau la mine, si am trezit un sfert dintre oamenii care dormeau. Nimeni nu se astepta sa reactionez asa. Nici macar eu nu stiu ce e cu mine. Tipam ca o descreierata despre ce am simtit in ultimele 3 luni ce cand sunt aici. Mergeam cu spatele si gesticulam, cateodata imi treceam mana prin parul ce s-a desfacut. Si simteam cum vreau sa tip si sa plang in acelasi timp. 

Fara sa imi dau seama, m-am lovit de un trup solid, si atunci am inceput sa hohotesc si sa imi indrept fata catre tavan. M-am intors tinandu-mi mainile infipte in parul meu rosu, pe care mereu l-am urat. In fata mea era un barbat, probabil medic de pe front datorita hainelor. Stateam cu capul in jos si ma sprijineam in maini. Am inceput sa suspin, simteam cum gura mea emana o cantitate mica de saliva pe buze. Imi era sete. Tipul din fata mea nu s-a miscat, in schimb m-a apucat de incheieturi si le-a lasat in jos, astfel oprindu-ma din a-mi maltrata scalpul. M-a luat in brate, cuprizandu-mi corpul foarte usor. Ma tinea strans, iar in ciuda frigului pe care il puteai simtii usor. Corpul lui era cald. Capul meu era lipit de pieptul lui, astfel ii puteam auzi bataile inimii care erau putin neregulate. 

— Arrête, Renée. Calmez-vous. Allons dehors, pour un peu d'air frais. (1)

Atunci cand am auzit vocea aceea. Franceza. Glasul dulce, pe care l-as recunoaste si dupa o mie de ani. Nimic nu ma putea desparte de glasul lui. De care m-as putea indragosti de mai multe ori de cat este nevoie.  Omul care mi-a furat atentia din prima secunda. Atunci am izbucnit in plans, strangandu-l si eu la randul meu. Mi-am urcat bratele stangaci pe spatele lui, pentru al cuprinde cat mai mult si strans. Tanjeam atat de tare dupa afectiune. Tanjeam atat de mult dupa el, incat abia acum mi-am dat seama cat de mult aveam nevoie de afectiunea LUI. Simteam miile de priviri pe noi ,dar nu-mi pasa. Cel mai probabil multi abia asteptau sa ma calmez si sa tac naibii din gura.