" Mă simt ca într-o cușcă "
Actiunea are loc in timpul celui de Al doilea Razboi Mondial.
Renee Flora este o asistenta medicala care se ofera voluntara pentru a ingrijii soldatii americani raniti pe front. Atunci cand mai are putin si isi pierde...
De cand am aflat ca familia mea nu mai este am incercat sa imi iau gandul de la asta cu ce am putut. Majoritatea ma chemau pe mine sa ajut. De parca numai Renee Flora exista in infirmeria aceea. Nu apucam sa ingrijesc bine pe cineva ca eram chemata altundeva. Creierul meu era tot mai distrus cu fiecare minut. Nu mai suportam sa vad atatea rani, si gauri in corpul uman. Era ca ruleta ruseasca, doar ca nu aveai norocul sa fi impuscat in cap, ca sa termini de tot cu suferinta.
— Renee! Am nevoie de ajutor aici!
Imi aud deja numele, insa nu pot pleca acum. Tocmai bandajez un soldat, nu pot pur si simplu sa plec. Ma uitam in stanga si in dreapta si nu stiam cum sa il fac sa taca ca sa pot gandi putin urmatoarea mea miscare.
— Anna! am strigat primul nume care mi-a venit in minte, Anna!
Congolezoaica a venit imediat preluand comanda. Am fugit la locul de unde am fost strigata. Insa cand am ajuns am vazut-o acolo pe Josephine care a preluat totul asupra ei. Mi-a tras o scurta privire unde a aprobat din cap. M-am intors la Anna sa o ajut reusind sa scot doua gloante din soldat si dupa sa il bandajez. Am dat aprobator din cap spre Anna iar ea a facut la fel amandoua respirand epuizate. ce e drept a trebuit sa ne facem treaba cat il tineam pe soldat nemiscat. Datul din cap a ajuns deja un semnal pentru noi: " Totul e in regula" sau " Am preluat eu, nu iti face griji ". Oricum era ceva ce ne mai facea sa scapam de griji.
Am mers sa ma spal pe maini de sangele acumulat in ultimele ore. Punand mai multe bandaje la fier, am observat-o pe Josephine tratand un soldat. Inca imi amintesc ziua cand au gasit-o insfarsit. A fost o debandada totala. A reusit sa loveasca un medic, dandu-i un cap in nas cand o aduceau jos in infirmerie. A primit o cruce noua, altfel nu o puteam calma. I s-a spus ca aceasta era crucea de rezerva a sotului ei. Nu imi placea sa stiu a fost mintita, dar e mult mai bine asa. Mai ales ca ea chiar se pricepe.
Am fost sa ajut mai multi medici si mai multe infirmiere cu ce puteam. Duceam mare lipsa de bandaje asa ca de cele mai multe ori rupeam asternuturile de la paturi si improvizam cum reuseam. In loc de Alcool medicinal foloseam Whiskey, iar soldatii pareau multumiti.
— Ajutor! Asistenta!
Se auzea de la scari. Am alergat impreuna cu o alta fata catre strigat.
— Aici! le-am spus, puneti-l aici! am aratat spre o masa libera. Cat de grav este? am intrebat medicul care a venit cu el cat timp verificam bandajul.
— Au sarit schije de lemn in piciorul lui, fara morfina. Uite, asistenta..
— Asteapta putin! i-am spus mergand in depozit dupa Whiskey. Prenez soin de lui, je reviendrai en un tournemain, i-am spus infirmierei.
M-am intors imediat cu un pahar si sticla de Whiskey in mana. Am turnat un sfert in pahar si i-am dat soldatului sa bea. Cu mana libera l-am mangaiat pe cap sa se linisteasca.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Doc', am ajuns in rai, a spus el inca savurand bautura.
— Slava Domnului ca nu, am glumit eu, la care si medicul de pe front a zambit.
