Cage

6. Al naibii nebuna!

De la episodul precedent, in care Josephine a avut tupeul jegos de a ma numi vrajitoare, am inceput sa o privesc cu alti ochi. Inainte era fata neajutorata, care a ramas vaduva, si stia sa mai si trateze. Sunt sigura ca nu eram singura care o privea asa la inceput. Multora li se parea sufocanta, dea dreptul o pierdere de timp si interes. Am incercat sa o tratez cu compasiune. Nu am stresat-o sau am grabit-o. Am lasat-o de la sine sa se descurce, pentru ca in ciuda situatiei ei, se pricepea de minune la ce facea. Pana cand am realizat ca era de fapt doar nebuna. O nebuna ce nu isi avea locul aici.

Saptamana trecuta a incercat sa atace un medic de pe front pe acuzatii false, cum ca el a avut grija de Marcelo a ei, si pentru ca i-a oferit servicii medicale false si din aceasta cauza, a murit. Am evitat-o cat am putut. Exista patru randuri de paturi militare. Daca Josephine era la un capat, atunci eu eram la celalalt ascunsa printre soldati. Din cauza ei ma simteam super stanjenita. E totul doar din vina ei!

— Renee, pouvez-vous prendre soin de ceux-ci? Je dois changer un soldat, ma intreaba Anna. (1)

— Bien sûr! am exclamat ducandu-ma in "bucatarie" (2)

Am luat lemnul pe care il foloseam pentru a invartii in cazan si am inceput sa il folosesc. Apa avea o culoare rosiatica si murdara. Inainte ma tineam de nas, deoarece nu puteam sa amestec in bandaje. Insa m-am obisnuit demult cu mirosul ce-l emana ceaunul. Atat de tare incat l-as putea inspira in loc de aer fara sa stramb de nas.

Am putut sa observ unghiile mele. Aveam sub ele, si prin crapaturi sange uscat. Aproape ca mi s-a facut rau, insa m-am abtinut cat de mult am putut. Daca varsam in ceaun cred ca lesinam dupa din cauza mirosurilor adaugate. Am auzit pasi venind spre mine iar cand am intors capul aproape mi-am benoclat ochii catre persoana care se apropia: Josephine.

Avea in mana niste bandaje murdare de sange. Avea pasul grabit. Iar eu aveam frica bagata in mine pana in maduva oaselor. M-am gandit ca o sa ma ia la bataie, sau o sa imi bage capul in ceaunul cu bandaje pana capat arsuri de gradul doi pe fata.

Mi-am tras camasa in sus, pentru a putea sa imi acopar mai bine fata. Mi-am lasat capul in jos inca intorcand prin ceaun.

" Te rog, nu ma baga in seama, nu ma baga in seama, nu!"

— Salut! Comment était ta journée?ma saluta ea cat timp arunca bandajele in ceaun. (3)

Am ridicat mana stanga mimand un: OK, patetic din punctul meu de vedere. Este posibil sa nu ma fi recunoscut daca m-a bagat in seama. Ori asta, ori si-a schimbat parerea despre mine, ceea ce nu prea cred.

— Vous n'êtes pas que sociale, continua ea,  ne vous inquiétez pas, il est probablement votre première journée ici. Je suis le même. Mais, je vous le dis, méfiez-vous de la sorcière! (4)

Am vazut rosu in fata ochilor dupa dialogul-mimic pe care l-am avut cu Josephine. Imi venea sa ii trag una peste gura cu batul pe care il tot invarteam in sangele acesta. Am strans batul in maini de nervi, rugandu-ma sa taca naibii din gura pana nu o pocnesc. Nici nu imi mai pasa daca isi da seama cine sunt, atata timp cat asta imi da sansa sa ii sparg capul acela nebun si plin cu rahaturi.

— Par ailleurs, mon nom est Josephine. Quel est ton? (5)

Am continuat sa imi vad de treaba. As fi vrut sa spun linistita, dar nu era asa. Continuam sa o evit pe Josephine, sperand sa isi ia creierul ei nebun departe de mine si cazanul unde aveam treaba. Am auzit vocea Annei apropiindu-se de mine. Asta nu poate insemna ceva bun! Se prea poate sa ma dea de gol si..

— Renee! Nu mai e nevoie sa invarti la cazan. Sigur le-ai amestecat destul.

Josephine intoarce fata oripilata la mine. Se da doi pasi mai in spate ca dupa sa isi scoata crucea de la gat si sa o invartea prin fata mea.