„ Renee,
Nu ma pricep sa scriu scrisori, pentru ca nu stiu cat de artistic trebuie facute. Stiu doar un singur lucru, ma gândesc la tine neincetat si asta este singura mea forta care ma mai motiveaza sa continui. Da-le-n ma-sa de ciocolate si alcohol. Recunosc ca as face orice sa vin acasa, si sa iti vad chipul tau alb. Sa te aud vorbind franceza, in modul tau senzual. De fapt nu ma intereseaza doar franceza ta, nu atat cat ma intereseaza sa te aud vorbind... Doar cu mine. Sa te fur, si sa nu mai las pe nimeni sa te atinga. Te doresc pe tine atat trup si suflet sa fim asa o eternitate, fara ca cineva sa ne deranjeze. Nu stiu cat de idiot am parut, insa stiu sigur draga mea Renee... Ca ce scriu aici este cat se poate de adevarat si pentru tine.
Cu mult dor,
Eugene "
— O mai poti citi inca odata? intreb chicotind.
— Deja nu mai am voce... se plange el ragusit.
— Oh, fie! spun cedând, facandu-ma mai comoda la pieptul lui. Chiar atat de mult ti-am lipsit?
— Crezi ca as minti daca as spune ca te-as da cu SuperGlue pe maini, doar ca sa nu-mi mai dai drumul?
— Te cred in stare, am spus chicotind lipidu-mi fata de gatul lui. Esti cald... am continuat coborandu-mi vocea.
— Te deranjeaza? intreaba putin panicat.
— Din contra, ma bucura faptul ca pot sa te simt pe tine, adevaratul tu... cel cald.
— Chiar daca afara e iarna? intreaba jucaus doar pentru a ma tine treaza.
— Nu e loc mai friguros ca unde am fost noi. Tu esti tot ce am nevoie...
— Da... Ma bucur ca nu sunt in Bastogne.
— Si eu.
Si cu astea fiind spuse, Eugene a tras o patura peste noi, strangandu-ma mai tare.
— Promiti ca nu o sa-mi mai dai drumul? am intrebat dupa cateva momente de tacere.
— Promit, atat tie cat si celui mic.
Sfarsit.
Data terminarii: 21 ianuarie 2017
CITEȘTI
Cage
Non-Fiction" Mă simt ca într-o cușcă " Actiunea are loc in timpul celui de Al doilea Razboi Mondial. Renee Flora este o asistenta medicala care se ofera voluntara pentru a ingrijii soldatii americani raniti pe front. Atunci cand mai are putin si isi pierde...
