Cage

1. Se ofera cineva voluntar?

— Est-ce que quelqu'un veut être bénévole? (1)

— Allez au diable si je vais y aller! (2)

— J'y vais! am strigat pentru a ma face auzita.(3)

Am intors toate privirile asupra mea. Medicul a aprobat din cap inghitind in sec. Bratul meu era scuturat cu brutalitate de catre mama mea.

— Renee, que faites-vous? Vous ne pouvez pas y aller! (4)

— Oui je fais, maman! Nous sommes attaqués! Tu ne vois pas?(5)

Am inaintat catre ATV-urile care aveau sa duca voluntarii in Belgia. Ultima persoana care s-a impotrivit plecarii mele au fost cele doua surori ale mele, si prietenul meu.. Alexander.

— Tu ferais mieux d'arrêter là, Renee! Je ne vous dis pas une autre fois! m-a avertizat el. (6)

Am inchis ochii inspirand adanc. M-am oprit strangandu-mi pumnii pe langa corp. Am reusit sa ma intorc cu fata catre el fara sa izbucnesc in lacrimi.

— Alors ne me dites pas. Adieu Alexander!(7)

Fata lui fusese uimita dupa ce mi-am luat ramas bun. Unul dintre soldati m-a ridicat, astfel reusind sa ma asez pe o banca alaturi de ceilalti voluntari. Toti erau speriati ca naiba de cand germanii au atacat Franta. Dupa ce s-au cerut si mai multi volunatri majoritatea nu mai aveau acea zvacnire de a razbuna patria-mama. Nimeni nu voia sa fie trimis la moarte, nimeni nu voia sa mearga la moarte. De ce am ales sa merg? Nici macar nu stiu. Au trecut cateva minute de cand masinile pline cu voluntari au pornit. In spate se vedea satul unde am copilarit pana acum. Tot ce stiu este ca trebuie sa fac ceea ce stiu eu mai bine.

De cand Alsacia a fost atacata, lucrurile in sat au fost schimbate. Toti au fost evacuati, puteai vedea pe drumurile prafuite tancuri ce mergeau pentru rezistenta. Imi amintesc cat a plans mama in haina tatalui meu, iar surorile mele cat de disperate erau dupa protectia soldatilor francezi. Pur si simplu am incercat sa raman in viata, pentru a vedea ce se intampla dincolo de razboi. Imi amintesc toate detaliile acelei seri. Atunci a fost prima data cand am auzit un proiectil de aproape. Pana atunci erau doar zvonuri murdare, insa deja m-am obisnuit cu sunetul. Cand vajaie inseamna ca o sa iti pice in cap. Alexander aproape fusese nimerit de unul daca nu era tatal meu care l-a impins astfel fiind prins in bombardament. Stiu de ce mama nu ma lasa sa merg, insa eu pur si simplu nu pot sa stau cu mainile in san, cand toti cunoscutii mei mor pe langa mine.

Una din fetele de langa mine tinea strans in palma o cruce de argint rostind rugaciuni cu ochii inchisi. La cum o facea parea ca este setata automat.

— Ia-o usor, spuse una dintre ele.

— Care e problema ei? intreba alta.

— Aceea e crucea sotului ei. A fost trimis in trupele terestre, raspunse cea din fața ei.

M-am uitat inca odata la ea. Incepea sa se balanseze inainte si inapoi repetand mereu aceleasi cuvinte:

— Dieu nous bénisse tous...Dieu nous bénisse tous...Dieu nous bénisse tous... (8)

Razboiul este cea mai mare forma de distrugere posibila. Razboiul inseamna: foamete, crima, sange si boli peste alte boli. O distrugere a omului atat psihica cat si fizica. Degeaba scapi fara nicio zgarietura, creierul este deja prajit la incheierea a orice.

Masina a trecut peste o groapa, inaltandu-ma pentru cateva momente pe mine si pe celelalte fete. Cea care tot spunea rugaciuni a scapat crucea pe jos. Dupa ce a realizat ca nu o mai avea in mana a inceput sa strige ca din gura de sarpe.

— Oh mon Dieu! Rends le moi! Rends le moi! striga asezandu-se in genunchi cautand crucea. (9)

— Dieu, Joséphine! Calme vous déjà! a strigat una dintre fete la ea luand-o de ambele brate. A scuturat-o pana cand a incetat sa mai strige.(10)