Cage

Adevarul despre personaje

Ma bucur enorm ca am reusit sa termin aceasta carte. Este prima carte in care simt ca am reusit sa scriu cu adevarat o poveste de dragoste. Stiu ca m-am grabit foarte mult cu finalul si am o explicatie foarte buna.

Este adevarat ca toti cei mentionati in carte au existat. Insa legaturile pe care le-am facut... Pai majoritatea au fost ireale. Nu imi sariti in cap pot sa explic.

Este adevarat ca Eugene Roe a servit in Easy Company, batalionul al doilea, regimentul 506 ca si parasutist infanterist si ca era medic. Este adevarat ca era prieten cu Joseph Liebgott, pentru ca si el a existat si da era evreu si da conducea un taxi, nu stiu insa daca a avut un frate care conducea si el un taxi. Si de asemenea si Donald Malarkey, George Luz, Capitanul Winters si Nixon, au existat si ei si au fost niste oameni mari si inca sunt prin Armata Americana. Acesti oameni mentionati au facut parte din aceeasi companie si au fost intradevar in Bastogne.

Ceea ce nu este sigur si am bagat mai mult de la mine este prietenul lui Renee, Alexander. Insa da,  a existat o Renne cu doua surori si a fost una dintre cele mai bune infirmiere de pe acolo, si chiar avea o prietena mulatra venita tocmai din Congo. Insa nu era frantuzoaica ci belgianca/belgiana ( corectati-ma voi ). Nu aveam de unde sa stiu cum a murit familia ei sau daca chiar au murit. De asemenea nu este nicaieri scris faptul ca Eugene si Renee s-au intalnit vreodata. De asemenea si numele ei real era Renee Lemaire, nu Flora.

Si chiar daca s-au intalnit vreodata, era imposibil ca Renee sa ajunga in America, prin simplul fapt ca in ziua prabusirii infirmeriei si ea a murit printre ruine. Corpul ei a fost invelit intr-o parasuta si ars impreuna cu celelalte. Si de asemenea era si imposibil ca ea sa tina locul unui medic pentru americani sau daca se intalnea cu nemtii, sa le fi scapat. Poate ca i-am portretizat mai idioti, insa armata germana a fost mai bine pregatita ca cea americana ( si inca este in prezent ).

De ce am decis sa le intersectez povestea? Simplul fapt ca mi s-a parut prea trista, mai mult cea a lui Renee. Era destul de tanara cand a murit.

Eugene a murit de cancer la varsta de saptezeci si opt de ani. S-a casatorit in Anglia la scurt timp dupa terminarea razboiului, intr-un taxi si a avut trei copii: doua fete si un baiat. A lucrat ca antrepenor in constructii.

Joseph Liebgott a murit la saptezeci si sapte de ani, iar dupa terminarea razboiului. S-a intors in California si si-a condus taxiul dupa ce s-a casatorit cu o femeie evreica ( asa cum se lauda camarazilor lui ca o sa faca ). A avut opt copii si multi nepoti, murind intr-un final din cauza unei tumori la gat.

George Luz a murit la saptezeci si sapte de ani, iar dupa terminarea razboiului s-a casatorit si a avut un fiu. A devenit un om „bun la toate" si a fost ucis intr-un accident industrial.

Donald Malarkey a fost unul dintre cei care a povestit experienta sa in Easy Company. In prezent are in jur de nouazeci si cinci de ani si a devenit cel mai batran supravietuitor al celor din Easy Company. S-a casatorit in anul 1948 si a avut patru copii, sotia sa a murit in 2006 din cauza cancerului. In prezent traieste in Salem, Oregon. Si da, el si Luz erau prieteni buni.

Richard Winters cunoscut si sub porecla de „Dick" ( nu va ganditi la prostii ), a fost cel care a condus Easy Company spre victorie si a tinut-o strans legata. A fost unii dintre cei mai decorati veterani ai armatei Americii. De asemenea, alaturi de Donald Malarkey in 2001 si el a fost printre cei care a povestit viata lui din razboi. Dupa razboi s-a retras oficial din armata asa cum si-a promis si a inceput sa lucreze ca supervizor intr-o afacere de materiale facute din plastic. El si sotia sa s-au mutat intr-o ferma de langa un lac unde au crescut doi copii. A murit in anul 2011 (nouazeci si doi de ani ) deoarece suferea deja de prea multi ani de boala Parkinson. De asemenea chiar si dupa razboi, el si capitanul Nixon au ramas buni prieteni.

M-am decis sa grabesc povestea pentru ca deja nu mai avea sens. Am inventat prea mult si nu mai aveam cum sa continui. Deviam prea mult de la realitate. Va multumesc celor care ati ajuns pana aici. Va iubesc si daca inca nu ati facut-o, va recomand cartea mea: Proiectul K.I.D.S, are la baza tot tema razboiului.