Cage

13. Un strain dubios

Drumul din Bastogne pana in Normandia a fost lung. Nu pot spune ca m-am plictisit pentru ca la fiecare metru simteam cum imi plezneste inima in mine de frica. Imi era frica sa nu ma trezesc cumva dintr-un vis iar eu sa fiu tot acolo, in groapa sapata de americani, inghetand si asteptand un miracol care sa termine razboiul. Cel mai exasperant a fost insa cand soferul a trebuit sa ii explice capitanului de ce o asistenta frantuzoaica urca la bordul unei nave americane.

Normal am inteles ca trebuia un permis sau o scrisoare special de la general sau cel care a facut acest ordin. Iar dupa fata lui, nu parea sa ne dea permisiunea.

— De unde stim ca nu e un spion?

— Pe bune acum, ce sa caute o femeie in Wahrmacht? a spus soferul care era de asemenea si el obosit.

Capitanul s-a strambat iar, uitandu-se la mine. As fi vrut sa spun ceva insa imi era teama de putina engleza pe care o stiu. Plus ca dupa accentul lui mi-am dat seama ca este sudist. Daca mi-ar raspunde inapoi, cu siguranta nu as putea pricepe ce tocmai ar fi spus. Am inghiti in sec asteptand orice fel de replica. Daca era una rea, avea sa imi petrec eternitatea in razboi? Mai ales ca acum ma despart mii de kilometrii de Eugene. Nu sunt sigura daca trebuia sa raman sau sa plec. Imi venea sa plang, chiar acolo, in fata tuturor.

— Mbine... a spus sec, dar daca o prind ca face ceva dubios atat eu sau cineva din echipaj, o impusc pe loc!

Mi-am impreunat mainile la piept, strangandu-mi ochii. Am aprobat din cap, tragandu-mi nasul pentru ca aproape incepeam o criza de plans penibila. Am inceput sa respir sacadat pana cand am auzit iar vocea capitanului ce ma indruma sa urc pe vas. L-am urmat, unde m-a lasat la bucataria bordului.

— Fa-te folositoare, mi-a spus, nu te-am luat moca aici.

Am inghiti in sec dand din cap afirmativ. Am luat un sort din cuier, neintrebata. Speram doar sa nu fie al cuiva si sa deranjez. Am primit multe priviri intrebatoare din partea bucatarilor, insa nimeni nu a spus nimic. Nici macar despre sangele ce se afla pe hainele mele. Daca ar fi sa o luam corect, nu ar trebui sa mie se permita sa lucrez in aceste haine. M-am dus la o chiuveta libera si m-am spalat cat de bine am putut pe maini. M-am intors speriata spre personal care se plimba in toate directiile.

— Daca vrei sa fii folositoare, pune mana si fierbe apa pentru spaghete, mi-a spus unul dintre bucatarii prezenti.

Am dat din cap si am mers spre oala mare de pe aragaz. Am luat furtunul si am umplut-o cu apa. Am dat drumul aragazului lasand apa sa clocoteasca. M-am intors spre bucatarul ce mi daduse ordinele, asteptand sa imi mai spuna sa fac ceva. Acesta a expirat stresat uitandu-se in incapere:

— Acolo! a spus aratand spre un colt unde doi oameni curatau cartofi, du-te sa dai o mana de ajutor.

Am facut exact ce mi-a spus. Am luat un cutit de pe o masa de meta din apropiere, tragandu-mi un scaun. Am luat un cartof din gramada de saci aruncate in coltul de curatat cartofi. Cei doi care curatau cartofi s-au uitat pret de cateva secunde la mine fara sa spuna nimic. Nu stiu daca apreciau ajutorul oferit sau sperau sa termine mai repede sa scape de mine. Am tacut din gura incepand sa curat cartofi la rand. Urele se scurgeau iar in incapere nu se auzeau decat ustensilele ce se loveau de cratiti si tigai. Legume taiate, apa clocotind si cutite infipte in masa de la nervi.

Orele pareau ca nu mai trec , iar eu inca curatam cartofi. Se facuse noapte afara iar noi abia atunci am terminat de curatat toti cartofii. M-am spalat cu apa calda si mult sapun pentru sa scapa de tot pamantul adunat pe maini. Insa degeaba, inca aveam prin cute si intre unghii. Ironia este ca, daca nu eram aici probabil ca aveam acum sange in loc de pamantul cartofilor intre unghii. Am inghitit in sec, umplandu-mi o cana cu apa sa beau. Bucataria era goala, doar eu am ramas in ea. Am iesit afara unde frigul m-a izbit fix in fata. M-am sprijinit de balustrada ascultand motoarele cele mari turand intr-una si apa izbindu-se de nava. Am inspirat adanc mirosul sarat, lasand vantul sa se joace cu parul meu.