Iubitul mamei mele; Simon Dominic

5

Domnul Dominic o întinde pe mama pe patul ei, deoarece adormise pe drumul de întoarcere, apoi iese închizând ușa încet pentru a nu face zgomot.

-Ți-a plăcut azi?

-Da.

El îmi zâmbește și face câțiva pași pentru a omorâ distanța dintre noi.

-Și mie mi-a plăcut, când am intrat în apă...doar noi doi.

-Poftim?

-Ce ai auzit.

Începe să își frece nasul de gâtul meu și îmi las capul pe spate, inconștiență, deoarece îmi plăceau acei fiori.

-Nura...

-D-da?

-De ce te-ai rușinat?

-Așa ceva e...e...

-Dar iți place atât de mult!

Îmi închide gura cu replica lui șoptită și mă privește în ochi, roșeața din obraji crescându-mi odată cu rânjetul său.

-Îmi place când te rușinezi. Te intimidez atât de mult?

Aprob.

-Îmi place atunci! Ești un copil atât de frumos...

Mâna sa mare încearcă să se strecoare sub tricoul meu.

-Asta e greșit.

-Nu pot să mă abțin! Mă innebuneşti!

-Ești iu-iubitul mamei și...

-Las-o pe ea acum. E vorba de noi...

-Ești ma-mare pentru mine.

-Dar mă vrei Nura. Ești atât de evidentă. Te atrag.

-Vreau sa dorm...

Își închide ochii și aprobă tăcut.

-Noapte buna, puiule.

Mă îmbrățișează strâns și îmi rezem nasul de umărul său. Miroase atât de bine