Iubitul mamei mele; Simon Dominic

41

-Unde ai fost până acum?

O întreb pe mama când ajunge acasă abia a doua zi, după amiază. Zâmbește nevinovat și îmi face cu ochiul apoi merge în camera ei.

Clar a fost cu acel Gray.

O urmez în camera ei și închid ușa întinzându-mă pe pat.

-Ce ai făcut toată noaptea cu domnul Gray?

Mă privește șocată și tușește fals pentru a mai câștiga câteva secunde de gândire.

-Ce ar putea să facă doi adulți, Nura?

-Să mute mobila!

-Nu fi obraznică!

Îndreaptă indexul spre mine, în semn de amenințare și chicotesc.

-Apropo, Dominic a mai stat aici dupa ce te-a adus acasă?

-Da, puțin, de ce?

O mint pentru că în nici un caz nu puteam să îi spun că Dominic a plecat abia la cinci dimineața.

-În ultimul timp am observat că te înțelegi bine cu el... și zâmbești mult...

-Unde vrei să ajungi cu asta, mamă?

Se așeaza lângă mine și îmi cuprinde mâna în ale ei privindu-mă blând.

-Ai făcut o... pasiune pentru Dominic?

Întreabă încet și reținut și mă ridic în picioare, revoltată.

-Ce prostii vorbești?

-E în regulă dacă îl simpatizezi, dar ar fi anormal. Nu pentru că este iubitul meu, dacă erai mai mare cu zece ani ți-l lăsam ție, chicotește pentru câteva secunde și se ridică în picioare îmbrățișându-mă, dar este mult mai mare, are altă gândire, tu trebuie sa te distrezi la anii tăi, și cel mai important... să ai grijă de inima ta. Să nu te doară niciodată.

Lacrimile au început să îmi apară pe obraji cu gândul că mama a aflat adevărul. Îmi era rușine, dar și teamă că o să mă îndepărteze de acea persoană minunată.

-Promite-mi că nu o să îl mai placi! Nu este pentru mine, ci pentru tine.

Aprob plângând ca un copil prost și fug în camera mea ca să fiu singură.

Sper că va plăcut.

4