Iubitul mamei mele; Simon Dominic

27

Am ajuns acasă pe la prânz. Dominic mă lăsase în același loc, iar mama îmi dăduse un singur mesaj să mă întrebe dacă sunt bine.

Intru în casă și mă descalț iar mama îmi face scurt cu mâna pentru că vorbea la telefon. Zâmbea, chicotea si se juca cu degetul arătător într-o șuviță de păr.

Vorbea cu un bărbat.

Altul decât Dominic. Mă așez lângă ea si văzând că nu am de gând să plec oprește conversația cu acea persoană.

-S-a întâmplat ceva draga mea?

-Nimic. Cu cine vorbeai? Nu era Dominic...

Oftează și se întoarce cu totul spre mine pentru a fi față în față.

-Nura, ești mare dar încă nu înțelegi pe deplin cum stă treaba cu bărbații.

-Adică îți înșeli iubitul?

Întreb într-o șoaptă. Pentru mine mama era precum o icoană, o vedeam ca pe o sfântă și în niciun caz ea nu e una dintre cele femei care e pe interes.

-Seful meu, este o persoană capabilă, e bogat... și poate să aibă grijă de noi...

-Dar Dominic?

-Dominic e un bărbat liber, iubito. El nu poate să stea mult timp lângă o femeie. Nu vreau să crezi că nu este un om bun, stiu că te-ai atașat de el.

-Da, înțeleg...

Merg în camera mea. De fapt nu înțeleg nimic. Nu înțeleg că deși ei stiu ca se înșală reciproc încă sunt împreună. Nu pot să înțeleg această față a mamei...

Mă întind pe pat, am nevoie de liniște că sa îmi pun ordine în gânduri. De asemenea, îmi e dor de el.