Iubitul mamei mele; Simon Dominic

23

Se ridică în picioare ștergându-și buzele cu mâneca bluzei apoi ia pistolul de pe capotă si il pune la loc. Privesc discret umflătura din pantalonii săi și încerc să fac mișcări cât mai mici pentru a nu-mi dezveli toată pielea.

Acum îmi e atât de rușine. Și faptul că el zâmbește nu mă încântă.

Reușesc să mă îmbrac cu bluzonul și respir cât de cât ușurată.

-Pe ăștia ii păstrez eu, bine?

Ridic privirea și văd că flutură amuzat perechia mea de chiloți roz ce aveau dantelă în față.

-Ești un ciudat! Sunt niște chiloți, pentru Dumnezeu, doar nu ai de gând să îi porti sau ceva?

Mă privește serios preț de câteva secunde făcându-mă să cred că l-am supăr apoi izbucnește în râd. Nu a râs niciodată atât de tare in fața mamei.

-Oh, puiule, mă faci să mor! Normal ca nu îi voi purta... nu mă încap.

Ii baga in buzunarul blugilor săi și se apropie de mine trăgându-mi pantalonii pe picioare.

-Știi... voiam de mult timp să probez capota. Bine, nu am făcut-o ca la carte pentru că nu ți-am tras-o, dar de ce ne-am grăbi, nu?

Vorbește calm plimbandu-si ambele palme pe umerii mei.

-Nu mai ești virgină, așa-i?

Prin minte îmi trec acele momente. Acum regret că mi-am pierdut virginitatea cu un puști de vârsta mea.

-Nu mai sunt...

-Ahh, japonezul ăla nenorocit. Dar stiu că ești ca nouă primii 7 centimetrii.

Încep să râd așezându-mi palmele pe față. Are o minte atât de bolnavă, dar e adevărat. Zâmbește satisfăcut când aprob pentru că avea dreptate din nou.

-Măcar ți-a plăcut?

Neg.

-Devenise plictisitor la un moment dat. Știa doar două poziții.

Zâmbește și își trece o mână prin părul brunet care aproape ii intra in ochi.

-Voi femeile, sunteți toate la fel. Dar eu nu o să te plictisesc. O să îți fac cunoștință cu fiecare perete, masă și dracu' mai știe ce din casa mea.

Îmi șoptește la ureche, ca un fel de promisiune.

-O să mă adori, iubito.