Iubitul mamei mele; Simon Dominic

11

-Știu că nu dormi, uită-te la mine!

Vocea lui extenuată mi-a cerut, dar m-am împotrivit.

-Haide Nura, nu te comporta copilărește. Doar știi că fac asta mereu cu ea.

-Ai făcut-o intenționat!

Chicotește.

-Și tu umbli cu acea bucată de pește.

-Nu e corect. Tu o ai pe mama! Eu de ce nu aș avea voie?

-Eu sunt de ajuns pentru tine. Nu mă faci gelos dacă umblii cu un japonez cu fața turtită. Doar mă enervezi.

Suna a amenințare și știu că dacă încep un război cu el nu pot să îl câștig.

Mai bine îl ignor.

-Desparte-te de el, Nura.

Îmi ordonă și se așază pe patul meu, deși eram cu spatele.

-Nu.

-Desparte-te de el și vino la mine, Nura!

Șoptește și se întinde în spatele meu, trăgându-mă mai aproape de el.

-Lasă-mă! Poate se trezește mama.

-Doarme prea profund.

Buzele lui se lipesc de umărul meu în repetate rânduri făcându-mă să mă simt neajutorată în brațele sale.

-Nu mă placi Nura?

Nu îi răspund.

-De ce stai cu ăla dacă mă vrei pe mine? De ce?

Strânsoarea sa se mărește, făcând ca golul din stomacul meu să crească.

-N-nu stiu.

-Desparte-te de el, și o să dormi în fiecare seară în brațele mele.

-Și mama mea?

-Las-o pe ea acum...

Mă bucur când spune asta, deși știu că nu e bine.

-Noapte bună.

Zâmbesc și închid ochii.