Tripletii Tomson 2

Capitolul 2

Liz

Tajnesc de pe canapea cand aud alarma enervanta, fugind pana in camera mea, si facand un dus rapid ca apoi sa ma imbrac cu uniforma, formata dintr-o camasa albastru inchis, careia i-am suflecat manicile, deoarece soarele domnea pe cerul LA-iului, o cravata la care am ales sa renunt, lasand primii doi nasturi descheiati, niste pantoloni tot albastrii, lungi, si usor stramti pe glezna, niste bocanci negrii, prinzandu-mi parul intr-o coada de cal , mi-am luat cureaua careia i-am atasat teaca, punand pistolul in ea, am coborat in fuga jos, punandu-i hamul lui Dark, cu cateva scancituri si maraituri, deoarece stiu ca uraste sa il poarte, am pufait pe nari, ca apoi sa urc iarasi sus si sa bat la usa Eimiei de parca ar fi asaltat-o o grupare terorista. Apare imediat in usa, imbracata in uniforma, si avand un ac si o ata in mana, pentru ca mi-a promis ca in dimineata asta o sa imi repare emblema S.W.A.T. ce statea sa cada, apucandu-se repede de o cusut, ca apoi sa coboram amandoua jos, eu prinzandu-i lesa, de ham, lui Dark, ca apoi sa iesim pe usa, si sa pornim spre jeepul meu, ce ca prin minune, e deja aici, se pare ca Ronald a ales un transport special anul asta.

Am parcat in fata LAPD, rugandu-ma in gand sa nu dau de nimeni cunoscut macar pentru o zi, cobor din masina, mergand glont spre departamentul de operatiuni speciale, lasand-o pe Eim in urma, iar Dark tinandu-se fara probleme dupa mine, am intrat pe usa de sticla, aceasta deblocandu-se dupa ce legitimatia mi-a fost scanata. Acum, merg relaxata pe holurile slab luminate, insa ceva mi-a atras atentia, era el, stand plintisit la birou, jucandu-se cu o verigheta printre degete, iar lucrul care m-a lasat usor proasta a fost ca, verigheta era mult prea mica pentrum mana lui, sunt sigura.

Am dat din umeri continuandu-mi drumul spre biroul sefului meu, ciocănind ușor, ca apoi după ce am intrat, să îmi dau seama că cel ce stătea bosumflat răsfoind niște dosare era nimeni altul decât Zack. Am înjurat în bărbie, vrând să ma întorc și să ies cât mai repede de aici, însă m-am redresat repede hotărând să îmi înfrunt soarta ce avea de gând azi să își bată joc de mine. Mi-am dres glasul facandu-l pe fratele meu să își ridice încruntat nasul dintre foi. Probabil nici nu m-am auzit bătând.

Ochii lui s-au mărit instantaneu când privirea lui intalnit-o pe a mea, lăsând balta orice făcea, si ridicandu-se de la birou, ca apoi să mă ia în brațe și să mă strângă cu putere, eu lasandu-mi obrazul pe umărul lui.

-Mi-a fost așa dor de tine! Oftează fratele meu, ne având de gând să îmi dea drumul eu chicotind fericita in brațele fratelui meu.

-Si mie ursule, cum a fost în Elveția? Întreab zâmbindu-i satenului meu preferat, după ce a fost eliberată din îmbrățișare, amândoi asezandu-ne pe câte un fotoliu.

-Nu îmi aminti, relația mea cu Gabriela era cat pe ce sa se duca pe apa sâmbetei din cauza unui blond enigmatic. Mormaie el lasandu-si capul în palmă si oftând furios.

-Si care e problema? Ai spus "cât pe ce" ceea ce înseamnă că încă sunteți un cuplu, la fel de frumos ca inainte, sper! Zambesc impreunandu-mi mâinile în poală, si înclinând ușor capul intr-o parte.

-Si eu sper același lucru surioara, însă neghiobul acela este aici, în acest oraș, în acest departament! Zice ridicând furios tonul la mine, eu oftând si lasandu-mi capul în palmă, ușor enervată.

-Știu ca sunt cea mai mică dintre voi, dar te rog, nu ridica tonul la mine! Mormăi exasperată, încercând cu disperare să îmi păstrez calmul, e indeajuns ca unul dintre noi să fie plin de nervi.

-Scuze Eliza, doar ca ma simt încolțit, nu vreau ca după atâția ani să o pierd... Oftează, eu simtind cum mă ia cu amețeală când am auzit acel apelativ, doar Eugen cu ceilalți din echipa îmi mai spuneau așa.