Tripletii Tomson 2

Epilog

Liz

Imi privesc copii cum se cicalesc si se inghiontesc unii pe altii, insa nu puteam sa ma bucur ca fica mea implinea optsprazece ani, in seara asta Elijah pleca la pregatire, si intre timp ce aici, casa era plina de rastete si bucurie, dincolo probabil toti erau inecati in lacrimi... Privesc trista pe fereastra cand masina in care Eli se afla pleca spre aeroport.

-Hei mama, haide sa facem o poza! Rade fica mea, chemandu-ma pe canapea, unde am facut toti o poza de grup.

-Suntem o familie mare si fericita, nu iubito? Intreaba Andrei prinzandu-ma de talie si zambind intr-o parte.

-Da, in cele din urma am reusit sa ajungem si noi la un compromis... Rad eu lasandu-ma pe el...

-Si ce mai compromis... Nu credean niciodata ca am sa ajung insutat si cu sapte copii... Mormaie el sarutandu-mi gatul, privindu-i pe cei sapte pitici, nu la fel de pitici pe cat vreau eu sa ii percep, cum se chinuiau unii e altii si radeau in hohote.

-Eu sperasem mereu ca am sa reusesc sa te imblanzesc, insa nu m-am gandit niciodata ca am sa ajung sa dau nastere la sapte copii la fel de nebuni ca si mine, sau mai ceva... Spun facandu-l sa rada...

-Or fi ei niste terori pe doua picioare, insa o sa se descurce, cum am facut-o si noi iubito... Spune acesta intorcandu-ma spre el, eu zambind fericita si implinita.

-Ai dreptate, veverito... Spun sarutandu-l pe cel care acum mult timp cadea peste mine dintr-un copac.

SFARSIT

Multumesc ca m-ati suportat pe mine cu tote ifosele mele din ultima vreme, multimesc celor care au fost aici de la inceput si au ramas pana la sfarsit, va iubesc, si va astept cat de curand la Ghost, in care vom afla care e deznodamantul povestii a doua familii total diferite una de alta, pe care le leaga doar trecutul a doua femei la fel de diferite, iar acum prezentul a doi adolescenti care si-au împărțit copilaria unul cu altul.