Tripletii Tomson 2

Capitolul 4

Liz

-Despre ce naiba vorbesti? Intreaba incrunatandu-se si strangandu-mi mai tare încheietura.

-Nu te preface că nu ști!! Zic enervată smucindu-ma, însă nici o șansă.

-Dar chiar nu stiu! Oftează supărat prinzandu-mi mana cu care am vrut sa il pleznesc, eu maraind exasperată.

-Acum trei zile te-am văzut la tine in birou cu o verighetă în mână! Cedez eu, zicând încet și lasandu-mi privirea in jos.

-Lizy, nu mă însor, cum ai putut crede așa ceva. Îmi zice el calm, eliberandu-mi mainile, si sunt sigură că zâmbește.

-Cred ca ar trebui să plec! Oftez intrând înăuntru, ca apoi să merg în sufragerie unde Eim râdea împreună cu ceilalți. Haide Eim, e timpul să plecăm... Zic luandu-mi geaca din cuier.

-Liz, te comporți ca un copil! Ii aud vocea din partea cealaltă a camerei, intorcandu-mi capul doar puțin observandu-l cu mâinile încrucișate la piept în ușă de la bucătărie.

-Ei, ce sa ii faci, asta sunt eu, Liz cea imatura! Pufnesc privind-o pe Eimie ce oscila între a îl privi pe el sau pe mine.

-Nu am vrut sa spun asta, zic doar că ar trebui să stai si sa rezolvam asta ca niște oameni maturi ce suntem! Oftează sprijinindu-se de peretele ce despărțea bucătăria de sufragerie.

-Stiu exact ce ai vrut să spui! Mișcă-te o dată Eim! Strig enervată, ea încremenind cu privirea pe mine.

-D-Dar! Se bâlbâie ea uimită, deoarece dupa aproape sapte luni am ajuns să mă răstesc pentru prima dată la ea.

-Eim! Mârâi exasperată ieșind pe ușă, ca apoi după câteva secunde să o văd și pe ea în urma mea împreună cu Dark, super, cum dracu sa uit de el?!

Am urcat la volan, așteptând-o, această urcând si privindu-ma îngrijorată. Am pornit de pe loc, iar după câteva minute, în mașină domnea o liniște relaxanta, Eim renunțând la a mă întrebă ce am pățit, lucru ce mă bucură, deoarece am fi ajuns doar să ne certam.

-Deci, ce s-au întâmplat? Intreaba curioasă, după ce a observat că m-am liniștit cât de cât.

-M-am făcut de rahat! Mi-am pierdut cumpătul, si l-am întrebat de ce nu mi-a spus si mie că se însoară... M-am comportat exact ca o amantă disperată, si nici macar nu a fost cum am crezut eu! Oftez supărată, Eim chicotind ușor la aluzia mea cu amanta.

-Atunci cum a fost? Intreaba zâmbind pe sub mustăți.

-Habar nam, mi s-a făcut sila de mine, si mi-am luat talpasita înainte să aibă timp să îmi explice... Pufnesc trăgând pe dreapta, ca după să cobor jos și să îi aștept pe cei doi să vină lângă mine.

-Pe scurt, ai sters-o englezește! Zâmbește ea amuzată, pornind împreună spre casă.

-Oarecum... Oftez puțin supărată, pornind spre casă ,ca apoi să aud un sunet de lăbuțe în urma mea, eu luând-o la fugă, însă am simțit dintr-o dată ceva lovindu-ma în spate și am căzut pe jos cu Dark pe mine, m-am întors râzând în hohote si zbatandu-ma, între timp ce câinele meu ma lingea pe față.

-Minune! O aud pe Eim, ca apoi să o văd stand pe vine lângă noi, zâmbind mulțumită.

-Anume? Întreb după ce am reușit să îl dau jos de pe mine si sa ma ridic în fund.

-Oricât de urâtă a fost reacția ta când ai aflat că trebuie să te întorci acasă, orașul asta îți face bine! Zâmbește vrând să mă îmbrățișeze, eu lasandu-ma ușor in spate și strâmbând din nas.