Tripletii Tomson 2

Capitolul 6

Liz

Intru in camera mormaind un "Salut!" adresat parintilor mei, si pentru restul unchilor si matusilor din încăpere, care au venit repede si m-au imbratisat, aproape sufocandu-ma, ca dupa sa isi reia locurile pe canapea iar eu mă trântesc somnoroasa între Zack si Luck, lasandu-mi obosită capul pe umărul unuia dintre frații mei, nici măcar nu contează, la cum mă simt... Daca o sa continui să mă suprasolicitare așa din cauza coșmarurilor, o să mor intr-o zi de oboseală, si nu stiu cat de bine va fi, cum zicea si Eugen, "Eliza, iubito, totul va fi ok, orice se va întâmpla să nu uiți că Iadul e doar o saună" zicea asta mereu, cu zâmbetul acela larg pe buze ciufulindu-mi parul si râzând în hohote când îmi vedea fata îmbufnata, continui să sper ca a ajuns în Rai, a fost un om bun... Mereu când vorbeam folosea mereu același alint, care la început mi se păruse ciudat, însă intr-un final am ajuns să mă obișnuiesc, si acum, chiar să îi duc dorul, lui si bunătății lui excesive... Aveam unele discuții în care spuneam că el ar fi fost bun de psiholog, nu de polițai.

Tresar speriată când simt o mână pe umăr, facandu-i pe ceilalți din camera sa chicotească ușor, doar după ce vederea mi-a devenit mai clară, am observat-o pe Eim cu o cafea aburinda în maini, întinsă spre mine, am luat-o, sorbind ușor, simțind cum parcă îmi mai revin, dacă nu este cumva doar imaginația mea, o aud bombănind ceva despre faptul că mă suprasolicit, trântimdu-se între Mihai si Matt, ce o priveau ca pe o pradă... Asta nu e ok, nu îmi place certurile dintre frați, mai ales pentru o fata, fie si aceea prietena mea...

-La ce oră te-ai culcat! Mă chestionează ea exasperata, prefacandu-se ca nu ii observa pe cei doi masculi ce aveau privirile pironite pe ea.

-Nici nu m-am culcat! Pufnesc supărată, lăsând cana pe măsură din fata canapelei, si punandu-mi mâinile în sân.

-Mereu e așa morocănoasă în ultima vreme!? Întreabă mama ușor încruntată, eu dandu-mi ochii peste cap.

-Nu, sunt doar obosită... Oftez ducandu-mi mana la ochii, si frecând ușor.

-Mereu! Bombane Eim deodată cu mine, eu transmițându-i săgeți cu privirea, nu îmi vine să cred că m-a dat în vileag.

-Si Eim, de ce Jeimie? Întreabă Rox încercând să ne oprească din luptă noastră aprigă, eu chicotind din cauza acestui subiect.

-Părinții mei astaptau un băiat... Zice ea plictisita, mârâind exasperata când ambii mai verișori au încercat să își pună mâinile pe spătarul canapelei, eu pufnind în râs, nu îmi vine să cred! Ce sincronizare pe ei!

-Da, dar nu puteau să găsească un alt nume? Întreabă Mara căscând si ascunzandu-si obosită fata in umărul lui Mark, acesta sarutandu-i parul... Sunt așa drăguți...

-Mnu, ei au vrut să fiu copia perfecta a fratelui meu, David Carson, ce a făcut facultatea de drept, si a ajuns un mare si idiot avocat... Facultate idioata... Scuze Luck. Bombane ea punandu-si mâinile în poală, se vedea clar pe fata ei ca era al naibii de stânjenită când venea vorba de situația în care o pun cei doi...

-Stai, de unde știi tu, ca eu... Oftează acesta incruntandu-se ușor ca apoi să zâmbească subtil atunci când Joane a început să se joace cu părul lui...

-Poate nu pare, însă sora voastră a vorbit ca o moară stricată despre voi... Chicoteste ea, eu prinzând prima perna care mi-a căzut la mâna, aruncând-o spre ea, însă Matt a reușit să o prinda înainte să o lovească... Ușor Romeo...

-Enervant-o... Chicotesc tragand ușor de puloverul lui Zack, reușind cu ușurință să fac un mic ghemotoc din el, si punandu-mi capul ca pe perna pe el.

-Cine vorbește, Miss Perfecțiune! Zâmbește ea, hotărând să se ridice dintre cei doi lei, si asezandu-se undeva de partea cealaltă a canapelei, lângă Adrian si sora lui.