Tripletii Tomson 2

Capitolul 3

Liz

Am înghițit în sec, privindu-l, simtind deja cum încep să tremur toată. A zambit vrând să se apropie de mine, eu ridicandu-ma în picioare, si dandu-ma un pas in spate...

Am auzit dintr-o dată un schelalait, ca apoi, Dark să se prăbușească la pământ, eu tresărind si apropiindu-ma repede de el, punând mâna pe gâtul lui, acesta lingandu-se pe aproape neobservabil pe bot, semn că e ok.

-Îh, am uitat... Mormăi eu prefacăndu-ma îngrijorată... Trebuia să merg cu el la veterinar, deoarece s-a simțit rău în ultima vreme... Mint cu nerușinare, luandu-l în brațe, si facandu-i semn lui Eim să deschidă ușa și să vină cu mine, această executând repede ceea ce i-am cerut.

-Venim cu voi! Se oferă Andrei, eu pufnind si fastacindu-ma pentru câteva secunde, deoarece Dark era destul de greu, ca apoi să mă întorc spre el.

-Nu e nevoie, ne descurcăm... Oftez vrând să mă întorc și să dispar cât mai repede de aici.

-Hei, măcar lasa-ma să vă ajut ducandu-l pe Dark până la mașină! Zice el apropiindu-se de mine, si luandu-l în brațe, zambindu-mi cât se poate de drăgut, eu înghițind în sec pentru a doua oară în seara asta, era mult prea aproape... Am stat așa câteva secunde pierduți, până când Eimie și-a dres glasul jenată, el tresărind si dandu-se un pas înapoi.

A venit cu noi până la mașină, ceilalți luand-o în partea opusă, spunând că mașinile lor sunt în parcarea din spatele sediului. L-a lăsat pe Dark pe bancheta din spate a Jeepului meu, Eim ducandu-se în mașină, rămânând doar noi doi, el la câțiva pași depărtare de mine, iar eu fiind sprijinită de mașină.

-Știi, te-ai schimbat mult în ultimul an... Ofteaza el venind spre mine, si atingând cu indexul cicatricea aproape nepbservabila de la tâmplă.

-Mda, s-au întâmplat atâtea... Zic încercând să zâmbesc, însă nu mi-a prea reușit, scăpând un mic suspin, lacrimile incapatanandu-se să îmi incetoseze vederea, trezindu-ma cu mâinile lui în jurul meu, eu ingropandu-mi fata in pieptul lui, scăpând doua lacrimi ce i-au udat cămașa.

-Știu, îmi pare rău pentru echipa ta, mi-ai povestit atâtea despre ei, din cate am înțeles, au fost niște oameni buni, si au ținut la tine, așa că nu cred că și-ar fi dorit ca tu să te îngropi în tristețe și suspine din această cauză... Zice lasandu-si ușor unul dintre obraji de capul meu.

-Mhm, cred că ai dreptate, însă oricum, a trecut... Oftez dezlipindu-ma de el, mâinile lui rămânând sprijinite de umerii mei.

Am auzit un clincanit enervant, acesta scotocindu-se prin buzunare si scoțând telefonul, privindu-l pentru câteva secunde ușor încruntat.

-Zack m-a rugat să te anunț că mâine seara te-au invitat bunicii tai la cină, si a mai scris că nu accepta să refuzi, fiindcă dacă faci asta o sa vina chiar el si o sa te duca cu forța, urmat de patru semne ale exclamării, cred că vorbește serios... Râde el, eu simtind mii de furnicături în tot corpul.

-Spune-i ca am sa încerc să îmi fac apariția, acum dacă mă scuzi, cred că ar trebui să îl duc urgent pe Dark la veterinar... Mă fastacesc eu, zâmbind ușor.

-Sigur! Oftează imbratisandu-ma iarăși, si plasandu-mi un sărut pe tâmplă, ca apoi să îmi dea drumul si sa plece spre sediu, eu parca simtind lipsa mâinilor lui în jurul meu.

Am dat din umeri, urcând în mașină, si privind-o urat pe Eim, ce avea un rânjet până la urechi, iar după ce ne-am îndepărtat îndeajuns, l-am văzut pe Dark ridicandu-se, ca apoi să latre vesel.

-Ca de obicei, salvate de câine... Mormăie prietena mea lasandu-si capul sprijinit de fereastră, făcând referire la faptul că dacă nu era Dark, eram moarte de mult.