Tripletii Tomson 2

Capitolul 17

Cei 7 pitici nebuni

Marai exasperata cand imi dau seama ca lighioanele acelea mici iarasi au de gand sa rastoarne casa, raman o data acasa si hiperactivii aceea enervanti, si trebuie sa ma faca sa imi doresc sa ii leg cu catusele de bat... Dar sunt copii mei si ii iubesc... So...

Ma ridic in draci din pat, iesind pe coridor unde Joseph dadea cu doua tigai una de alta... De ce mi se parea atat de amuzant cand le faceam eu asta fratilor mei.

Aud imediat inca 6 usi dandu-se de perete, ca apoi alte cinci siluete sa sara pe el, doborandu-l la pamant, ca dupa sa vad o claie blonda cum plonjeaza asupra lor, auzindu-i imediat urland de durere pe toti... De ce mama dracului, sa imi spuna cineva, am facut pentru numele lui Dumnezeu atatia copii..?

Adica, da, am vrut sa am si o fata, asa ca gandindu-ma ca sansa sa am tripleti de doua ori consecutiv e infima, am zis, de ce nu... Mda, soarta a hotarat sa isi mai bata o data joc de mine... Asa ca am sase baieti si o fata... Mda... Bietii de ei...

Asa ca ii am pe adorabilii de Joseph, Jayden si Jacob dintr-o lovitura care au minunata varsta de optispe ani (Da minunata, ea cu tot cu hormonii lor). Apoi urmeaza Noah, Nathan si Matthew care au saptispe si sunt -putin- mai cuminti ca fratii lor mai mari... Si apoi e o dulceata... Pana se trezeste si devine intradevar fica satanei... Zici ca Ash a conceput-o... Are saispe...

-Puteti sa va dati jos unul de pe altul si sa fiti niste copii draguti si de treaba si sa va miscati fundurile mici de aici la voi in camera si sa nu va mai vad toata ziua? Intreb obosita, facandu-i pe cei sapte pitici sa rada...

-Si noi te iubim mama! Spune cap de vata de zahar, adica insasi fica mea minunata si inconfundabila...

-Taci rozica... Rad coborand treptele cu toata gasca in urma mea... Nu pot sa uit cat de dubios se uitau oamenii la mine si Andrei cand erau sapte bebelusi mici si aproape identici...

-O sa ma mai iei mult peste picior din cauza glumei colosale facute de (minunatul) de Elijah..? Intreaba ea enervata facandu-ma sa rad, o tu copil mic si simpatic.

-Inca o viata, de ce? Intreb facand-o sa se imbufneze pe Andrei 2 in miniatura...

-Oh haide, nu o sa faci asta, a fost doar o gluma intre prieteni, una proasta pe care o urasc... Zambeste ea vinovat facandu-ma sa rad.

-Daca era doar o gluma, ma lasai sa te decolorez, si rezolvam problema, adica serios, cat are de gand sa iti mai placa de el, mai ales ca iese cu Amelie -care arata traznet- si tu nu mai ai nici o sansa cu el..? Intreaba retoric Noah facand-o sa se incrunte... Super, cum sa nu il iubesti...

-Spune baiatul care e mort dupa Angela, amandoi stim ca nu s-ar uita niciodata la tine! Rade trantindu-i vestea cea mare in cap, veste cu care era obisnuit si asa...

-De parca Eli s-ar uita vreodata la tine, scuteste-ma! Pufneste Jacob luandu-i apararea fratelui lui mai mic.

-Va rog nu incepeti cu asta... Maraie enervat Jayden punandu-si fata in palme, cred ca e singurul la fel de satul ca si mine de aceste "mici" certuri.

-Copii, va rog, lasati crizele adolescentine pentru cand vine tata, fiindca eu zic pas... Mormaie Joseph luand un mar de pe masa si muscand din el...

-Oh si tu sa taci, esti mort dupa Hell! Pufneste enervat Nathan... Asta nu are sa se termine bine... Deloc...

-Copii! Il aud pe Andrei strigand, ca apoi sa intre cu totul sifonat in sufragerie, avea ochii rosii si parea mort de oboseala...

-Da tata? Intreaba toti in cor facandu-ma sa rad si sa imi continui micul dejun...

-Terminati, va rog! Mormaie el ca apoi sa scape un raset obosit si sa vina sa ma ia in brate.

-Bine tata... Spun iarasi, incepand aa mamance din ce in ce mai repede ca apoi sa evacueze camera in sir indian.

-Zi grea la minca?

-Vrei sa zici, zi si noapte... Bimbane incepand sa manance din friptura pe care i-am pus-o in fata...

-Mda... Nu imi place NY-ul... Bine, intr-un fel sau altul e ok, insa munca incepe sa te epuizeze din ce in ce mai tare.

-Lasa asta, o fac pentru noi... Deci, tu chiar aveai de gand sa ii lasi sa se certe despre prostiile acelea toata ziua? Intreaba ranjind, facandu-ma si pe mine sa dau din umeri.

-Nu stiu, poate... Spun ascunzandu-mi zambetul dupa ceasca de cafea... Adica, sunt atat de amuzanti, nu imi vine sa cred ca am fost si noi asa o data... Rad facandu-l sa isi dea ochii peste cap.

-Noi am fost mult mai rai... Insa nu stiu daca sa ma bucur ca lui Sie ii place de Eli sau sa imi lipesc vreo doua...

-Andy, pustiul e baiat bun, crede-ma, cel putin cel mai bun pe care putea sa il gaseasca ea in orasul asta, si si asa, e in vecini -si arata bine in draci pentru un pusti de optispe- nu are sa se intample nimic atata timp cat stiu ca el incearca sa isi tina fundul cat mai departe de ea...

-Nu inteleg despre ce vorbesti, de unde stii asta, si mai important, daca Elijah e ok, de ce te bucuri ca incearca sa stea departe de Sie... Intreaba el confuz, facandu-ma sa oftez.

-Pai, Andrei, baiatul o sa plece in cateva luni la Pregatire... Si sa fim sinceri, lucrurile n-au sa se termine bine... Nu ne permitem sa o lasam pe Sie sa se ataseze prea tare de o persoana care nu stie cat mai are de trait, desi, ma tem ca e prea tarziu... Oftez facandu-l sa isi preseze buzele intr-o linie dreapta.

-O spui de parca e pe moarte...

-Pai este... Pufnesc facandu-l pe sotul meu sa se înfrunte.

-Nu ai de unde sa stii, nu prezici viitorul...

-Cum zici tu...

-Inca nu imi vine sa cred ca s-a oferit chiar el sa faca asta... Sa isi puna viata in pericol... Zice ganditor Andrei, facandu-ma sa rad.

-A facut-o ca sa isi protejeze sora Andrei, de aceea am spus ca e baiat bun, a ales sa o puna pe sora lui inaintea sa, a ales sa isi puna viata in pericol pentru ea... Sa moara pentru ea... Oftez simtind cum aproape imi dau lacrimile...

-Nu iubit-o, te rog nu... Spune Andrei speriat ridicandu-se in picioare langa mine.

-E doar un copil ce mama dracului! Suspin lasandu-mi capul pe umarul lui si dand drumul lacrimilor.

Andrei

-Nu o sa pateasca nimic, e baiat mare, am vazut ce poate sa faca, o sa sa descurce, garantez... Mint doar ca sa nu mai planga, o inteleg ca o doare cand se gandeste ca piticul acela pe care l-a tinut in brate atat, si s-a jucat cu el, isi pune inca de acum viata in joc.... Vad in fiecare zi pe fata lui Ash si a lui Blake ca nici ei nu au mai multa speranta pentru el, insa se prefac in jurul lui ca totul va fi bine...

-Nu prea stiu ce sa zic... Adica... Stii si tu... Ofteaza ea, eu dandu-mi ochii peste cap, ca apoi sa o iau in brate si sa o duc in camera, punandu-ne amandoi la somn, stiind ca Sie a iesit din casa acum cateva minute crezand ca nu o vad, e o "dulceata" la fel de enervanta ca si maicasa la varsta ei..

-Va continua

Sper ca v-a placut, stiu ca e un capitol mai scurt decat cele cu fare v-am obsnuit pana acum, insa ne apropiem de sfarsit si mna... 😂😂😂