Tripletii Tomson 2

Capitolul 7

Liz

Ieri dimineață după ce am mai povestit aproape șapte ore despre ce au mai făcut ei prin LA, am cedat, adormind, cineva carandu-ma până la mine în cameră, iar acum, îmi storc iarăși creierii, cu puștoaica aia nenorocită... Cred că lui Luck începe să  ii albească părul în cap din cauza maicasii...

Privesc ceasul electronic de pe birou, dandu-mi seama că este deja sfânta ora trei, am deschis un sertar al biroului de mahon lăcuit, insfacand cheile de la mașină, pe care mi lea lăsat Eim în dimineața asta, fiindcă au socotit că, atata timp cât îmi țin ei toți spatele, am să pot să dorm mai mult, însă jigodia de alarma m-a trezit, si uite-ma acum, mergând spre bulevardul Sunset, ca să caut straduta "magica".

Introduc cartela in fanta speciala tastând codul de deschidere al ușii, iar când sa ies, aud un strigăt din urmă, vazandu-l pe Andrei venind spre mine, si facandu-mi semn să stau pe loc.

-Unde pleci? Întreabă el zâmbind intr-o parte și potrivindu-si pașii cu ai mei.

-Trebuie să investighez ceva pe Sunset blvd pentru dosarul lui Kate Mattei... Zic clipind dând din umeri, si bagandu-mi mâinile în buzunarele pantalonilor.

-Eu pe Norton Ave, din West Holiwood, am primit în dimineața asta un nou dosar... La fel de puține informatii ca în celelalte... Cum o chema pe fetișcană... Rita Jhons  cred...

-Ceva nu e bine, deja sunt prea multe răpiri... Si daca îmi dau bine cu părerea, si Rita are între paisprezece si optsprezece ani... Bombănesc supărată, Andy dând aprobator din cap.

-Mda, si din cate am înțeles de la Scout... Toate răpirile au fost foarte bine organizate, încât nu știm absolut nimic despre răpitori.... Zice dând din umeri... Ce zici dacă eu merg pe North Ave si tu pe Sunset să căutăm ceva indicii despre răpitori, iar diseară ne întâlnim la tine si punem ce vom găsi, dacă găsim, cap la cap, si daca da Domnul, poate găsim vreo legătură între cele doua fete, poate si intre celelalte, dacă echipa noastră s-a ales cu încă în dosar, măcar să îl valorificăm... Zice, eu fiind, ca prin minune, de acord cu el. Ne-am despărțit, hotărând să ne întâlnim la șapte, când amândoi ar trebui să ieșim din tura.

Am parcat lângă straduta lăturalnică unde raporta Jiji ca a auzit strigătul... Polițistă buna de nimic... Pășesc precauta privind în toate partile, iar când am realizat că zâna e liberă, m-am relaxat, ducandu-ma până în capat, văzând că  chiar este o fundătura, însă când m-am întors, am văzut strălucind în lumina soarelui, iar când m-am apropiat de băltoaca ce mirasea izbitor a benzina, am văzut că era un colier de argint, din câte părea, cu medalion în formă de inimă, în interiorul căruia era "prinsă" o piatră de opal albastru. L-am prins cu penseta, punandu-l intr-o pungă si sigiland-o, ca apoi să o prind in pumni, invartind-o pe toate părțile, găsind în cele din urmă le piatră gravat un KateM. pe piatră, venindu-mi să urlu de fericire, în sfârșit aveam primul indiciu, locul răpiri!

Am mai privit în jur de câteva ori, găsind câteva fire de păr, lung negru, castaniu ușor ondulat, pe care l-am luat si pe el ca probă si urmă unui pantof bărbătesc numărul treizeci și cinci, căreia i-am făcut poza cu camera telefonului. Am oftat sprijinindu-ma de zid si începând să mă gandesc cum a reușit hotul să scape fără ca Jiji să îl vadă...

Ochii îmi s-ar pe pubela din fundul "străduței" gandindu-ma ca, fata a dispărut de puțină vreme, si ca gunoierii din zona asta a orașului nu își fac treaba aproape de loc. Merg spre ea ușor precaută, sperând să găsesc ce vreau eu să găsesc...

-Bingo! Spun ridicând capacul negru, si văzând toate gunoaiele  turtite în formă a doua corpuri, cel din dreapta dând semne că acea persoană s-a zvarcolit, mdeci, aceea a fost Kate, iar celălalt avea forma unui bărbat de maxim douăzeci și șapte de ani, după forma corpului, si aproximativ 1.80... I-am făcut poza si acelui loc, ca după să îmi verific ceasul, dandu-mi seama că e aproape cinci... Am mai zăbovit o vreme acolo, căutând alte indicii, ceva care să ne dea idee cine e răpitorul, însă nimic, așa că la șase jumate, m-am întors la birou... Dandu-i firele lui Rox, pe care am intalnit-o la intrare, cerând o analiză amănunțită, ca după să îi dau lui Ninita celelalte probe fotografice, renunțând pentru câteva zile la cardul din telefon, până când pozele vor fi imprimate , plus colier, ca să i le ducă lui Scout, rânjind mandra, si scăpând un chicotit atunci când aceasta a strâmbat din nas sagetandu-ma cu privirea...